M-am nascut într-o familie în care frumosul si arta au fost întotdeauna apreciate iar tonul îl dadea cu siguranta mama. Îmi amintesc înca de timpuriu de vizitele pe care le faceam cu fratele meu, cu mama (profesoara de istorie) si cu elevii ei de la Liceul Nicolae Balcescu (actualul Colegiu Sf.Sava) la Palatul Regal, Muzeul National de Arta. Asistam de pe atunci la vizite ghidate, uitându-ma cu uimire la picturile lui Grigorescu. Dar perioada interbelica, stiu ca-mi placea cu mult mai mult. Deci, parcursul a fost unul firesc, înca din copilarie, fara prea multe semne de întrebare; Liceul de arta Nicolae Tonitza a fost urmat de Facultatea de Istoria si teoria artei a Universitatii Nationale de Arte-Bucuresti. Spre sfârsitul facultatii, colega mea mai mare, Raluca Olga Dumitru, deja angajata a Societatii Române de Radiodifuziune m-a invitat sa colaborez la emisiunea ei, pe atunci Jurnalul galeriilor. Mi-au placut provocarile înca de pe atunci si asa se face ca, prin cronica plastica, am ajuns sa iubesc radioul. Mai apoi, am învatat sa construiesc o emisiune si sa gândesc un interviu. Colegilor mei, Liviu Grasoiu si Emil Buruiana, le datorez ceea ce sunt acum, un redactor specializat pe artele vizuale.