Amintiri din temniţele comuniste – Lena Constante

Mă
simt mai bine, închid la loc uşa. Îmi reiau locul pe bucata de
lemn, încrucişez braţele, mă aplec cu braţele sprijinite pe
genunchi, cu capul pe braţe. Cât de greu este să trăieşti şi
cât de greu să mori. Să mori? Dar oare eu trăiesc?

Eu
nu am vrut să scriu o carte despre mine şi asta a remarcat-o
critica franceză. E o carte despre închisoare. Eu eram acolo
personajul, că eu am trăit-o, dar nu am scris tot timpul ce gândeam
eu, ce păţeam eu, ci închisoarea să o redau. Dacă aş încerca
să fac orice pentru a trăi, pentru a îndura aceşti doisprezece
ani şi a ieşi, și m-am ajutat cu evaziunea asta. Şi din momentul
ăla n-am mai trăit puşcăria, am trăit în altă lume.

Evadarea tăcută a Lenei Constante este una dintre cele mai cutremurătoare cărți despre infernul comunist. Scrisă imediat după decembrie 1989, în limba franceză, cartea a apărut mai întâi în Franța apoi, doi ani mai târziu, și în versiune românească. Într-o celulă de 5 metri pătrați, Lena Constante a trăit singură 1827 de zile, adică 43848 de ore. A fost arestată în 1948, în procesul intentat lui Lucrețiu Pătrășcanu, împreună cu cel care avea să-i devină soț la scurtă vreme după ieșirea din închisoare, folcloristul Harry Brauner și cu Elena Pătrășcanu. Cu soția lui Pătrășcanu, Lena Constante fusese colegă la Teatrul Țăndărică, unde lucrase o vreme ca scenografă, intrând, astfel, în cercul ministrului de justiție comunist. Ceea ce avea să îi coste, pe ea și pe Harry Brauner, câte 12 ani de detenție politică.