Amintiri din temniţele comuniste – MĂRIUCA VULCĂNESCU DESPRE TATĂL SĂU, MIRCEA VULCĂNESCU, MORT ÎN ÎNCHISOAREA DIN AIUD, ÎN URMĂ CU 67 DE ANI
28 Octombrie 2019, 10:00
’’Când a
intrat în celula unde era tata şi alţi şase, într-o celulă de doi metri pe doi
cu un pat şi cinci erau în pat şi doi pe jos, s-a uitat împrejur şi şi-a zis, cu toţi o să mă împac, dar cu ăsta cu
ochii lui negri fioroşi, nu ştiu cum o să mă împac. Tocmai el, spunea, el a fost Cristosul meu! Eu voiam să mă
sinucid şi el m-a salvat, m-a învăţat nemţeşte, m-a învăţat chimie, m-a învăţat
o grămadă de lucruri, făcuse tabla lui Mendeleev pe uşă , făceam şi reţete de
prăjituri.. Îmi aduc aminte, când a murit, m-am întâlnit cu doctoriţa noastră
de când eram copii, care ne-a spus : a murit taica-tu, aşa un om se naşte o
dată la o sută de ani.’’
Tatăl,
mort în închisoare la 48 de ani, era filosoful Mircea Vulcănescu iar Măriuca,
fiica sa, și-a petrecut o bună parte din viață în căutarea părintelui pierdut,
adunând amintiri și povești de la cei care au stat în închisoare cu el. Ea
însăși a fost arestată la 18 ani doar pentru că era fata lui Mircea Vulcănescu.
Într-adevăr, un om ca Mircea Vulcănescu se naște o data la 100 de ani. Mihai Șora îl numea "polul linistit" al generatiei din care făceau parte și Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu îar Virgil Ierunca vorbea despre "părintele risipitor al literaturii noastre". In câteva zile, Mircea Vulcănescu "a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate. Dar a rămas același. Nu s-a îndoit și nici n-a tăgăduit" scria Mircea Eliade despre "fratele rămas departe". Ca fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe, între ianuarie 1941 și august 1944, în guvernul lui lon Antonescu, a fost judecat în 1946 si condamnat la opt ani temniță grea. A murit pe 28 octombrie 1952, în închisoarea din Aiud. Legenda spune că ultimele sale cuvinte au fost: Să nu ne răzbunați!
