Câștigătorul Palme d’Or și marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest, între 18 și 27 octombrie

O
meditație elegiacă asupra morții și a creației venită de la un
extravagant maestru spaniol,o
peliculă burlescă despre rădăcini și identitate, o satiră
socială demolatoare și inclasabilă, o răvășitoare poveste de
epocă feministă și un comentariu hipnotic și stilizat despre
fericire. 5 dintre cele mai premiate și mai aclamate filme ale
anului. 5 motive pentru care festivalul de la Cannes rămâne cea mai
importantă sursă de capodopere cinematografice și o vitrină a
filmului de autor neconvențional, provocator, vibrant, captivant și
polarizant. Mereu revelator.

Ajuns
la ediția a zecea, festivalul Les
Films de Cannes à Bucarest
va prezenta și anul acesta publicului din România cele mai
importante filme de autor ale anului, în premieră, între 18 și 27
octombrie.

Pedro
Almodóvar, flamboaiantul cineast spaniol, a fost celebrat ca maestru
contemporan la Cannes în 2004, când filmul său, La
mala educación,
a fost ales să deschidă festivalul. Doi ani mai târziu, Volver
era răsplătit cu Premiul pentru Cel mai bun scenariu, recompensă
care s-a adăugat trofeului pentru Cel mai bun regizor, obținut
pentru Todo
sobre mi madre,
în 1999. În 2019, Almodóvar și-a făcut o întoarcere fulminantă
în competiția oficială cu Dolor
y Gloria,
a șaptea colaborare cu Antonio Banderas, actor fetiș, aici în
rolul carierei sale. Recompensa a fost pe măsură: Premiul pentru
Interpretare masculină.

Salvador
Mallo (Antonio Banderas), un regizor aflat în declin fizic, are
parte de un șir de regăsiri. Redescoperindu-și trecutul, Salvador
simte nevoia urgentă de a-l povesti, și grație acestei presiuni
interioare își găsește salvarea. Pelicula face parte dintr-un
triptic început cu
La ley del deseo (1987)
și continuat cu La
mala educación. Un
compendiu și o meditație asupra temelor recurente ale autorului,
filmul a fost întâmpinat în Spania cu aprecierea unanimă a presei
și a publicului, un lucru inedit pentru controversatul Almodóvar.
Un critic spaniol l-a descris ca o operă „sumbră și obsesivă,
dar în același timp, generoasă, plină de lumină și de emoție”.
„Un fel de
miracol”, titra Variety,
pentru
care Banderas a trebuit, conform propriilor mărturisiri, să-și
omoare personalitatea ca să recreeze un alter ego al regizorului.
Rezultatul acestei colaborări excepționale este o „bijuterie
senzuală și profund personală, un film despre plăcere care
devine, în sine, o plăcere” (The
Guardian).

Născut
în 1960 în Nazareth, Elia Suleiman și-a văzut recompensat
talentul chiar de la debut: primul său lungmetraj,
Chronicle of a Disappearance,
a fost declarat cel mai bun film în 1996, la Veneția. În 2002,
Divine
Intervention
a câștigat premiul juriului la Cannes. Deseori comparat cu cineaști
ca Jacques Tati și Buster Keaton, Suleiman jonglează cu ludicul și
sobrietatea cu un simț poetic similar.

În
It
Must Be Heaven(Mențiunea
specială a juriului, Cannes 2019),
regizorul
emigrează din
Palestina în căutarea unui nou „acasă”, însă își dă seama
curând că țara sa de origine îl urmează ca o umbră. Un film
burlesc care explorează noțiuni precum identitatea, naționalitatea
și apartenența și în care cineastul-actor pune o întrebare
fundamentală: unde te poți simți „acasă?”. „Regizorul-actor
își folosește fața și trupul ca să exprime sufletul Palestinei
și nicăieri acest lucru nu e mai pregnant ca în noua sa comedie
amuzantă”, scrie Hollywood
Reporter.

Înainte
să devină regizor, Bong Joon-ho a studiat sociologia și filmul la
Academia de Arte Frumoase din Coreea. The
Host,
proiectat în 2006 la Cannes, în Quinzaine
des Réalisateurs,
i-a cimentat reputația de regizor ce ridică filmele de gen la nivel
de artă. În 2009, a prezentat Mother
în
cadrul secțiunii Un Certain Regard, iar în 2017, a făcut saltul în
competiția oficială cu satira caustică Okja.

Parasite
(Gisaengchung)
este marele câștigător al ediției din 2019 a Festivalului de film
de la Cannes și una dintre acele rare capodopere recompensate cu
Palme d’Or care a întrunit ovațiile juriului, ale criticii și
ale publicului. Filmul
spune povestea familiei
Ki-taek, care este în șomaj și se arată foarte interesată de
viața bogatei familii Park. Într-o zi, fiul lor reușește să
primească o recomandare pentru a preda cursuri individuale de
engleză acasă la familia Park și acesta va fi începutul unui șir
de întâmplări imposibil de controlat. Variety
scrie că „autorul coreean e într-o formă devastatoare cu această
tragicomedie neagră ca smoala despre inegalitățile sociale din
Coreea modernă”, Time
Magazine
crede că pelicula este un „exemplu superb despre cum o poveste
bine spusă, cu personaje vii, poate tăia până la os și te poate
lăsa pe gânduri zile în șir.” Times conchide: Parasite„este
capodopera spre care autorul și-a îndreptat întreaga sa carieră.”
Filmele Dolor
y Gloria,
It
Must Be Heaven
și Parasite
sunt distribuite în România
de Independența
Film.

La
nici 40 de ani, cineasta Céline
Sciamma a reușit performanța să participe la Cannes cu nu mai
puțin de trei filme: Naissance
des pieuvres în secțiunea Un
Certain Regard 2006, Bande des
filles în Quinzaine des
Réalisateurs 2014 și Portrait
de la jeune fille en feu
(Premiul pentru Cel mai bun scenariu) în competiția oficială, în
2019.

Povestea
din Portrait de la
jeune filleen
feu se întâmplă în
1770. Marianne
este o pictoriță angajată să-i facă potretul lui Héloïse, o
tânără aristocrată întoarsă de curând de la mănăstire care,
însă, refuză să pozeze. Marianne va fi nevoită să o picteze în
secret. „Departe de a fi o dramă de epocă rigidă, este o poveste
de dragoste profund tulburătoare, cu un suflet modern, dar și o
fabulă feministă puternică, compasională”, scriu americanii de
la AV
Club.

Regizoarea
austriacă Jessica Hausner a devenit „copilul minune” al
cinema-ului austriac după ce a primit în 1999, chiar cu filmul de
absolvire, o mențiune specială din partea juriului
Cinéfondation.
Festivalul de la Cannes i-a selectat trei lungmetraje Lovely
Rita
(2001), Hotel
(2004)
și Amour
Fou
pentru secțiunea Un Certain Regard. Toate trei sunt mărturia
acuității sale regizorale și a refuzului de-a face compromisuri
artistice,iarLittle
Joe
(Premiul
pentru Cea mai bună interpretare feminină pentru Emily Beecham,
Cannes 2019)
este
prima ei participare în competiția oficială.

Chiar
și pentru o carieră imprevizibilă ca a cineastei, Little
Joe
surprinde: este un comentariu clinic, stilizat, pe marginea vanității
umane și a fericirii ca marfă. Pelicula spune povestea unui
sclipitor designer de plante ce bănuiește că ultima sa creație,
o floare cu un miros ce-i face pe oameni fericiți, le modifică
subtil personalitatea celor care-i inspiră polenul. „Interpretările
sunt calibrate cu un grad sau două mai departe de realitate.
Îndrăzneț de sintetic în abordare, iată un film care, de la
paleta coloristică la interpretare, sfidează etichetele. Pentru cei
care preferă un cinema aventuros, povestea ar trebui să exercite un
farmec la fel de hipnotic precum planta modificată genetic”, scrie
Screen
Daily.

Vă
invităm să rămâneți la curent cu cele mai noi știri despre
ediția 2019
a Les
Films de Cannes à Bucarest,
urmărind site-ul filmedefestival.ro și pagina
oficială de Facebook.
Biletele vor fi disponibile în curând pe Eventbook.ro.

Festivalul Les
Films de Cannes à Bucarest este prezentat de Orange
România, partener de tradiție al evenimentului. Mașina oficială a
festivalului: Renault. Cu sprijinul: Catena, Apa Nova, Silva,
Groupama Asigurări.
Proiect cultural finanțat de Centrul Naţional al
Cinematografiei, realizat cu sprijinul SACD / Société des
Auteurs et Compositeurs Dramatiques. Parteneri: Air France, KLM,
Institutul Cultural Român, Europa Cinemas, Hotel Mercure, SERVE,
UPS, Eventbook. Ediția a 10-a Les
Films de Cannes à Bucarest
este organizată de Asociația Cinemascop și Voodoo Films.