Ceremonia de decernare a Premiilor Oscar, cea de-a 89-a ediție
26 February 2017
Cele mai frumoase cărți pentru copii sunt pe strada Londra
26 February 2017

CIUDAD DE MEXICO

Deşert, munţi, artă, arheologie şi plaje mirifice. Aşa am putea caracteriza în câteva cuvinte Mexic – ţinutul marilor civilizaţii ale indienilor olmeci, mayaşi, tolteci şi azteci. Capitala statului (o republică federală cu numele oficial de Estados Unidos Mexicanos, adică Statele Unite Mexicane, ce include 31 de state şi un district federal) este Ciudad de Mexico – o aşezare amplasată pe locul unui lac străvechi, unde în trecut s-a aflat şi capitala aztecă, Tenochtitlan, cucerită în anul 1521 de către exploratorul spaniol Hernan Cortes (iar mai apoi dărâmată în totalitate). Aici, în perioada colonială, s-a aflat reşedinţa vice-regatului Noua Spanie, când locul s-a dezvoltat într-un ritm rapid. Au apărut parcuri, alei şi biserici pline de strălucire, în 1553 a fost inaugurată chiar şi prima universitate de pe continentul american iar din 1772 au început să apară şi cele dintâi ziare tipărite.

* * *

În secolul XVIII şi începutul secolului XIX, au avut loc mai multe conflicte militare, până când într-un sfârşit, Mexicul a fost eliberat în 1821 de sub dominaţia Spaniei, cu ajutorul revoluţionarilor mexicani conduşi de către generalul Agustin de Iturbide (proclamat un an mai târziu împărat). Cât despre Ciudad de Mexico, cel ce şi-a adus contribuţia la transformarea oraşului într-o metropolă modernă, a fost împăratul Maximilian (din dinastia de Habsburg).

* * *

Majoritatea celor care au vizitat Ciudad de Mexico, consideră aşezarea drept unul dintre spaţiile urbane cele mai vibrante din lume. Întinderile uriaşe ale parcurilor şi superbele cartiere de lux, splendoarea trecutului (ruinele aztece) ce se îmbină cu construcţii care reprezintă stilul arhitectural francez al secolului XIX, aproape că îţi taie respiraţia. Modernitatea este şi ea prezentă şi argumentată de consumul ostentativ de sticlă, beton şi oţel, iar supermarketurile elegante se amestecă mândre cu pieţele tradiţionale, unde localnicii vând în stilul lor propriu fructe, legume proaspete şi tortilla de porumb.

* * *

Ajunşi în Ciudad de Mexico, turiştii au o ofertă bogată de obiective istorice. Inima oraşului este Piaţa Zocalo (Socalo) (ce poartă denumirea oficială de Plaza de la Constitucion), cu Catedrala şi Palatul Naţional. Aici a fost cândva centrul aşezării aztece Tenochtitlan. Urmând minunatul bulevard Paseo de la Reforma, veţi fi conduşi în Parcul Bosque de Chapultepec, locul de odihnă preferat al localnicilor la sfârşit de săptămână.

În afară de centru, în Ciudad de Mexico mai sunt demne de vizitat Piaţa celor Trei Culturi (aztecă, spaniolă şi mexicană), dar şi bisericile spaniole, numeroasele muzee (Muzeul de Antropologie, Muzeul Mexican de Medicină – aflat în fostul Palat al Inchiziţiei) ori Templul Mayor (cunoscut şi sub numele de Marea piramidă a lui Tenochtitlan).

* * *

Înainte de cucerirea spaniolă, Marea piramidă a lui Tenochtitlan a fost locul încoronărilor, sacrificiilor umane şi al altor evenimente civile sau religioase ale Imperiului aztec. În prezent, o reconstrucţie parţială a monumentului (împreună cu un muzeu foarte bine conceput), permite vizitatorilor să-şi creeze o idee asupra a ceea ce a însemnat viaţa în Tenochtitlan.

În vârful piramidei pot fi zărite două temple gemene, dedicate celor doi zei importanţi: Zeul războiului şi Zeul ploii şi al fertilităţii. Aici, în interiorul acestei structuri, în trecut au trăit şi s-au închinat mii de preoţi împreună cu adepţii lor.

* * *

Înainte de a pleca Ciudad de Mexico, orice turist trebuie să treacă neapărat şi pe la Basilica Nuestra Señora de Guadalupe (noua clădire, ridicată în perioada 1974 – 1976), considerată a fi cea mai populară atracţie romano-catolică din lume după Vatican. Lăcaşul de cult este vizitat anual de circa 15 milioane de credincioşi, cei mai mulţi dintre ei parcurgând în genunchi ultimii metri până la icoana Sfintei Fecioare din Guadalupe, ca semn de penitenţă. Aceasta este aşezată deasupra altarului, la o înălţime ce permite să fie vizibilă din orice punct al bisericii.

Potrivit legendei, în 1531, la zece ani după ce spaniolii au cucerit Imperiul aztec, unui ţăran băştinaş i s-a arătat Fecioara din Guadalupe pe dealul Tepeyac (de trei ori). Se spune că atunci când episcopul Zumarraga i-a cerut ţăranului dovada miracolului, Fecioara l-a pus pe acesta (pe numele său Juan Diego) să adune în mantia sa câţiva trandafiri abia înmuguriţi, pe care să-i ducă episcopului. Zis şi făcut… doar că ajuns în faţa episcopului cu preţioasa încărcătură, Juan Diego a constatat că aceştia au dispărut, iar în locul lor s-a întipărit pe mantie imaginea Fecioarei din Guadalupe. Şi, încheie legenda, acest portret înfăţişând-o pe fecioară cu ten măsliniu şi mantie albastră este expus în rama de aur din Basilica Nuestra Señora de Guadalupe.

Imaginea fecioarei a fost adusă în noul lăcaş de cult în anul 1976, din biserica originală, care încă există în apropiere şi unde în interior se găseşte o statuie de marmură a Sfântului Juan Diego Cuauhtlatoatzin, ţăranul care a susţinut că a avut viziunea. Acesta a fost canonizat de către Papa Paul al II lea în anul 2002. În spatele vechii biserici, puteţi vizita un muzeu ce adăposteşte picturi şi ţesături cu caracter religios.

* * *

Dincolo de standurile vânzătorilor, se poate vedea Capilla del Pocito, construită în secolul XVIII, pe locul unde în mod miraculos a apărut un izvor. Această capelă rotundă, în stil baroc are o cupolă din mozaic de Talavera albastru şi alb. În interior pereţii sunt zugrăviţi cu câteva scene de îngeri frumos coloraţi, iar în exterior cu pietre de carieră şi roci vulcanice. Cât despre izvor, acesta a secat.

* * *

Revenind la Biserica Sfintei Fecioare din Guadalupe, aceasta este o clădire circulară enormă, asemănătoare unui stadion, proiectată de Pedro Ramirez Vasquez. Structura interioară este impunătoare prin trăsăturile ondulate ale plafonului modern din lemn, prin vitraliile deosebite, podeaua lustruită de onix mexican , precum şi prin altarul principal din marmură de Carrara. Unii credincioşi (în special femeile) au obiceiul de a lăsa rugăciuni scrise pe panglici sub icoana Sfintei Fecioare din Guadalupe, iar alţii aduc ca ofrandă flori sau fructe. Copii vin în costum tradiţional, băieţii fiind adesea îmbrăcaţi ca San Juan Diego, cu mustăţi pictate.

Sărbătoarea Sfintei Fecioare din Guadalupe este pe 12 decembrie, când biserica atrage un număr impresionant de credincioşi. O vizită cu această ocazie, poate fi, pentru cine are posibilitatea să o facă, o experienţă copleşitoare. Iar pentru a ajunge aici fără probleme, vă mai spune că Biserica Sfintei Fecioare din Guadalupe se află în cartierul Villa de Guadalupe.