CUBA VĂ POVESTEŞTE - Havana cea autentică şi minunată

Havana, cândva Villa de San Cristóbal de La Habana,
împlineşte astăzi vârsta de 500 de ani. Vorbim despre un oraş care a fost sursă
de inspiraţie pentru muzicieni, poeţi şi trubaduri, o urbe care seduce prin
stilul său eclectic şi agitat şi prin extraordinarul său patrimoniu cultural şi
uman. Oraşul Havana a fost întemeiat de trei ori înainte de a rămâne
definitiv aşezat lângă golf, găsindu-şi o poziţie strategică datorită căreia
s-a transformat imediat într-un important punct de legătură pe noua rută
comercială dintre America şi Europa secolului al XVI-lea.

* * *

Profund cunoscător al capitalei cubaneze, prestigiosul
eseist, istoric şi profesor universitar Pedro Julio Alfonso ne aduce mai
aproape de acest vechi oraş, plin de farmec şi contraste, printr-un interviu
realizat de colega noastră de la Radio Havana Cuba, Miladys Borges.

Pedro Julio Alfonso: Sărbătorim
aniversarea a 500 de ani pe care îi împlineşte cea de a treia Havană, pentru
că, după cum ştim, prima Havana a fost aşezată undeva pe coastă
de sud-vest a Cubei. Locul nu a fost încă stabilit cu exactitate dat fiind
faptul că nu au rămas vestigii arheologice ale acestei prime aşezări care s-a
numit San Cristobal şi pe care, mai târziu,
locuitorii din a doua şi a treia Havana o numeau El Pueblo Viejo del
Sur (Târgul Vechi din Sud). Aceasta
trebuie să se fi aflat într-un loc situat între actualul Golf Cortés, în
provincia Pinar del Río, şi golful Broa din provincia Matanzas. Suprafaţa
cuprinsă este însă prea întinsă ca să găsim locul exact unde a fost întemeiată
Havana ce a dintâi.

A doua întemeiere a fost pe malurile râului pe care
aborigenii îl numeau Casiguagua. Râul a căpătat ulterior numele episcopului
Almendáriz şi, în forma deformată „Almendares”, s-a păstrat până în ziua de
astăzi, acesta fiind numele sub care este cunoscut în prezent râul. Cu privire
la cea de-a treia întemeiere, în portul Carenas, nu există niciun fel de dubii.
Portul respectiv era deja bine cunoscut de când navigatorul şi exploratorul
spaniol Sebastian de Ocampo dăduse ocol insulei, pe mare. În golful de aici,
care este magnific, apărat de dealuri de jur împrejur, spune tradiţia că a fost întemeiată
cea de a treia Havana, în ziua de 16
noiembrie 1519.

Havana va cunoaşte o creştere spectaculoasă în secolul al XVI-lea,
mai ales, în a doua jumătate a acestuia, datorită faptului că aici se întâlneau
pe atunci flotele din Mexic şi Peru, flota Galionului din Acapulco, ce venea
aducând comori din Mexic, a Galionului din Manila, care venea cu bogăţii din
Asia şi America de Sud. Din acel moment, aşezarea a început să se transforme în
marea metropolă a Antilelor, luând repede locul celorlalte oraşe importante („villas”)
care fuseseră întemeiate mai devreme, ca de exemplu Baracoa, Bayamo sau ultima
fondată, Santiago de Cuba, care a fost prima capitală a insulei, dar al cărei
loc a fost luat, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, de Havana, ce a
devenit capitală. Toate acestea au făcut ca în scurt timp Havanei să i se
confere titlul de „oraş”, chiar din secolul al
XVI-lea, şi să cunoască o asemenea dezvoltare, încât în secolul al XIX-lea să se
vorbească de două oraşe. Unul ce se afla în interiorul
zidurilor, şi aici trebuie să precizăm că Havana a fost fortificată, atât spre
mare cât şi pe uscat, ca măsură de apărare împotriva atacurilor corsarilor şi
piraților, zidurile care o înconjurau fiind
parte a unui sistem defensiv care cuprindea mai multe fortăreţe: mai întâi, Castillo de la
Fuerza Real, apoi, Castillo de la Punta şi El Morro. Iar după ce Havana a fost
cucerită de către englezi, (în anul 1763, ocupaţie care a durat 11 luni – Nota
trad.), alte trei mari
fortăreţe şi-au făcut apariţia: castelele
San Carlos de la Cabaña, Atarés
y El Príncipe.

Existau deci două oraşe, cel din interiorul zidurilor şi
cel extra muros (din afara zidurilor), ceea ce face ca la mijlocul secolului al
XIX-lea să fie necesară demolarea zidului. Atunci a început un proces de
expansiune vertiginoasă a oraşului, căruia putem să îi vedem pas cu pas
marginile datorită unor străzi pe care
astăzi le identificăm cu uşurinţă. Mai întâi Havana
s-a întins până la strada Galiano, apoi până la strada Belascoáin, strada
Infanta, de unde începea Monte Vedado, dincolo de care nu se mai putea
construi. Dar Vedado a fost parcelat în ultima treime a secolului al XIX-lea şi
a început apoi marele ciclu de extindere a oraşului spre vest. Ultima barieră
naturală, care era râul Almendares, a fost depăşită în secolul al XX-lea, odată
cu construirea cartierului Miramar, al cărui centenar l-am sărbătorit în urmă
cu câțiva ani, trecându-se dincolo de acesta.
Apoi, în anii '50, s-a trecut la marea dezvoltare urbanistică spre est. Totul fiind
motivat, bineînțeles, de
construirea tunelului sub golf. Şi ce ne rămâne în mijloc ? Ne rămân pitoreştile
aşezări din Cerro, o timpurie zona rezidenţială aristocratică, apoi Jesús del
Monte (poate de rang mai mic din punct de vedere al locuitorilor care trăiau acolo)
şi Marianao (tot o zonă rezidenţială din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea).
Oraşul Havana va ajunge însă la adevărata sa splendoare în secolul al XIX-lea
cuprinzând şi Regla şi Guanabacoa (aceasta din urmă aşteptând să aibă o
rezervaţie indigenă încă din secolul al XVIII-lea). Astfel a prins formă
toată alcătuirea urbană a oraşului pe care îl vedem în ziua de astăzi, o
aşezare cu o suprafaţă întinsă, al cărui centru (şi aici vorbesc
despre centrul său de suflet, istoric), se găseşte în Habana Vieja (Havana
Veche), adică în locul unde a început totul.

• 
  MINOLTA DIGITAL CAMERA

* * *

Havana cea autentică şi minunată. Oraşul a avut aşadar
între anii 1514 şi 1519 cel puţin două aşezări diferite,
anterioare locului unde se află acum şi a fost a şasea „villa”întemeiată
în Cuba de către conchistadorul Diego Velázquez. Dar despre cum se prezintă
capitala Cubei la cei 500 de ani ai săi, vom afla mai multe amănunte de la prestigiosul
eseist, istoric şi profesor universitar Pedro Julio Alfonso.

Pedro Julio Alfonso:În data de 16
noiembrie, vom sărbători din nou aniversarea oraşului Havana, de această dată
cu ocazia împlinirii a 500 de ani, refăcând proverbialul înconjur al arborelui
de capoc (Ceiba), punând mâna
stângă pe trunchiul acestuia pentru a ne dori ce este mai bine pentru toţi.

Havana a fost în ultimii 60 de ani un oraş care s-a oprit
în timp, dar în care s-au făcut multe lucrări din punct de vedere arhitectural.
Acestea au contribuit şi la protejarea celei mai mari părţi a patrimoniului oraşului,
deşi nu este mai puţin adevărat că o parte a acestui
patrimoniu este foarte deteriorată şi sunt chiar şi părţi care s-au pierdut.
Havana viitorului însă va trebui să fie o Havana în care să se investească mai
mult în ceea ce priveşte infrastructura, să fie îmbunătăţite comunicaţiile, ca şi
cele mai diverse rețele, cele de
aprovizionare cu apă, de energie electrică, internet, care este tehnologia
viitorului şi bineînţeles trebuie să fie un oraş care să îmbunătăţească mult
mai mult calitatea vieţii locuitorilor săi. Iar locuitorii
din Havana trebuie, la rândul lor, să o iubească şi trebuie să aibă grijă de
ea.

Realizat de Miladys Borges - RADIO HAVANA CUBA

(traducere
– Diana-Maria Şincai)