Idei in nocturna- Pagini de Istorie Misiunea “ Misiunii Militare Franceze” in Romania
4 October 2016
Istoria aviației române în universul filatelic De la Coandă la F-16
5 October 2016

DOCUMENTAR: 80 de ani de la nașterea scriitorului și politicianului Vaclav Havel

foto: thetimes.co.uk

Artizan al ”Revoluției de catifea” anticomuniste din Cehoslovacia anului 1989, Vaclav Havel, președinte la Cehoslovaciei între 29 decembrie 1989 – 20 iulie 1992 și președintele Cehiei între 2 februarie 1993 – 2 februarie 2003, s-a născut la Praga, la 5 octombrie 1936.

Bunicul și tatăl său au fost doi prosperi oameni de afaceri iar mama sa provenea dintr-o familie de diplomați. Din cauza ”originii sociale”, nu i s-a permis să urmeze cursuri universitare.

După satisfacerea serviciului militar, începând cu 1959, a lucrat ca mașinist la Teatrul pe Balustradă, un teatru nonconformist din Praga, studiind arta dramatică prin corespondență. Aici au fost pus în scenă câteva dintre piesele scrise de el, precum ”Petrecerea din grădină” (1963) și ”Memorandumul” (1965).

În 1968, Vaclav Havel era deja celebru și cel mai influent scriitor din Cehoslovacia. În 1965, la o conferință a Uniunii Scriitorilor, îi apără pe scriitorii considerați de regimul comunist incomozi. Mai mult, Havel denunță birocrația existentă și cere reforme de substanță. Oponent al invaziei sovietice din 1968, devine unul dintre disidenții regimului comunist din Cehoslovacia.

La 27 iunie 1968, redactează și semnează ”Manifestul celor 2000 de cuvinte”, adresat liderului comunist al ”Primăverii de la Praga”, Alexander Dubcek. În 1969, i se interzice să publice în Cehoslovacia. În 1978, scrie unul din cele mai influente eseuri, intitulat ”Puterea celor slabi”. A fost printre semnatarii manifestului Carta 77 în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, susținut de inițiativa civică omonimă. Devine fondatorul Comitetului pentru apărarea celor acuzați pe nedrept.

În 1979, este arestat. Primește patru ani și jumătate la închisoarea de maximă securitate la Hermanice. Este eliberat, în 1983, pe motiv de boală. În 1985, după o perioadă de refacere, își reia funcția de purtător de cuvânt al Cartei 77. Este arestat la domiciliu în mai multe rânduri, ultima dată, în perioada ianuarie-mai 1989. În același an, devine liderul Forumului Civic, mișcare de opoziție care a contribuit la căderea regimului comunist.

Sfârșitul anului 1989 l-a găsit pe Vaclav Havel vorbind mulțimii din Piața Venceslas. La 29 decembrie 1989, a devenit președintele Cehoslovaciei.

Un an mai târziu, la 5 iulie, Parlamentul, ales în mod democratic, l-a reales pe Vaclav Havel în funcția de președinte, pentru un mandat de doi ani.

În 1991, s-a numărat printre artizanii dizolvării Pactului de la Varșovia și Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

La 27 februarie 1992, a semnat, împreună cu Helmut Kohl, cancelarul Germaniei, Tratatul de prietenie cu Germania, iar la 1aprilie același an, la Moscova, Tratatul de Cooperare cu Federația Rusă. După alegerile legislative, din iunie 1992, Vaclav Havel a demisionat, la 20 iulie, din funcția de șef al statului.

La 26 ianuarie 1993, a devenit primul președinte al Republicii Cehe. A fost reales la 20 ianuarie 1998, pentru un mandat de cinci ani. Vaclav Havel a părăsit fotoliul prezidențial în februarie 2003.

În timpul primului său mandat, s-a produs despărțirea Cehiei de Slovacia, în ciuda opoziției lui Havel. Lui Vaclav Havel i s-a datorat, în bună măsură, faptul că Cehia a fost invitată să adere la NATO, la 12 martie 1999, fiind admisă ca membru de drept la Summitul de la Praga (21-22 noiembrie 2002).

Anul 2003 înseamnă și ieșirea sa de pe scena politică. Încă de la sfârșitul Războiului Rece, Vaclav Havel a figurat constant pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Pace, dar nu l-a câștigat niciodată, în pofida faptului că numele său este strâns legat de căderea comunismului în Europa Centrală și de Est. Memoriile sale, în care descrie experiențele din perioada exercitării funcției de președinte, au fost publicate în 2007.

În noiembrie 2007, a publicat prima sa piesă, după 18 ani. Intitulată ”Odcházení” (”Plecând”), a avut premiera mondială în luna mai 2008, la Teatrul Archa din Praga.

Varianta în limba engleză a piesei, tradusă prin ”Leaving”, a avut premiera la Orange Tree Theatre din Londra, iar premiera americană la Teatrul Wilma din Philadelphia. Vaclav Havel a regizat, ulterior, o versiune cinematografică a piesei, care a avut premiera în Republica Cehă la 22 martie 2011.

Principalele direcții ale gândirii sale politice au fost umanismul, apărarea mediului ambiant, sprijinirea societății civile și a democrației participative. A susținut Partidul Verde din Cehia începând cu anul 2004.

În 2008, Havel a devenit membru al Consiliului European privind toleranța și reconcilierea. A fost președintele Consiliului Internațional al Fundației pentru Drepturile Omului și membru al consiliului consultativ internațional al Fundației Memoriale pentru Victimele Comunismului.

De-a lungul timpului, a primit numeroase premii, atât pentru activitatea sa literară, cât și pentru cea politică și socială. Dintre aceste distincții, amintim: Premiul Erasmus (1986); Premiul Gottlieb Duttweiler (1990); Medalia Libertății (1990); Medalia Libertății Philadelphia (1994); premiul literar Cino Del Duca (1997); Premiul Internațional Ghandi pentru Pace (2003); Medalia Prezidențială a Libertății oferită de către Președintele SUA, George W. Bush (2003).

Începând cu anul 2013, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei decernează, anual, Premiul pentru Drepturile Omului Vaclav Havel. Premiul recompensează acțiunile excepționale ale societății civile de apărare a drepturilor omului în Europa și în lume.

A murit la 18 decembrie 2011, la vârsta de 75 de ani.

AGERPRES