A încetat din viață Janina Ianoși (12 iulie 1930, București – 21 ianuarie 2017, București)
21 January 2017
IRAN – PERSEPOLIS
21 January 2017

DOCUMENTAR: 90 de ani de la nașterea scriitorului Petru Creția

În imagine: Petru Creția, la spectacolul 'Reculegere sub semnul lui Eminescu'. (București, Ateneul Român, 14 ian. 1990). Credit foto: Mircea Hudek

Petru Creția, eseist, poet și cunoscut traducător, s-a născut la 21 ianuarie 1927, la Cluj. Studiile liceale le-a început în orașul natal, iar bacalaureatul l-a luat în 1945, la București. A urmat apoi studii de filologie română și clasică la Universitatea din București, luându-și licența în 1951.

Profesor de limba și literatura greacă veche, a fost și cadru didactic la Universitatea din București, între anii 1951-1971, potrivit ”Dicționarului scriitorilor români” (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu; Editura Fundației Culturale Române, București, 1995). A fost, de asemenea, cercetător la Institutul de Filosofie din București (1971-1975), apoi la Muzeul Literaturii Române (1975-1993). După 1989 a condus revista de istorie literară ”Manuscriptum”, iar din 1993 a fost director onorific și cercetător principal la Centrul Național de Studii ”Mihai Eminescu” din Ipotești.

A debutat în ”Națiunea”, în 1947, cu eseul ”Sensul morții la Poe”. Editorial a debutat în 1979 cu volumul ”Norii”, prin care Petru Creția ”contribuie la reanimarea tradiției românești a poemului în proză”, după cum subliniază criticul literar Dan Culcer în ”Dicționarul Scriitorilor Români”. În 1981 i-a apărut volumul ”Epos și logos. 25 de studii și interpretări”, în care sunt adunate principalele sale preocupări de filologie și filosofie antică. Au urmat volumele ”Poezia” (1983), ”Pasărea Phoenix” (1986), ”Oglinzile” (1993), ”Luminile și umbrele sufletului” (1995), ”În adâncile fântâni ale mării” (1997), ”Catedrala de lumini — Homer. Dante. Shakespeare” (1997) ș.a..

Eminent eminescolog, s-a ocupat, sub egida Muzeului Literaturii Române, de editarea și comentarea ultimelor zece volume ale ediției monumentale ”Opere” de M. Eminescu (VII-XVI, 1977-1993), începută de Perpessicius (volumele I-VI, 1933-1963). În revista ”Manuscriptum” nr.1/1991 Petru Creția a publicat o serie de poezii inedite eminesciene. Experiența editării scrierilor lui Eminescu este împărtășită de Petru Creția în ultimul său manuscris, ”Testamentul unui eminescolog”, publicat postum, în 1998.

Este cunoscut prin traducerile sale din Appian, Plutarh, Platon, Ovidiu, Dante, Francesco Colonna. A tradus, de asemenea, și din scriitori moderni, precum Virginia Woolf sau T.S. Eliot. Împreună cu Constantin Noica și Gabriel Liiceanu, s-a îngrijit de editarea în limba română a operelor lui Platon. I-au fost decernate Premiul ”Timotei Cipariu” al Academiei Române (1977) și Premiul Uniunii Scriitorilor (1979).

Petru Creția a murit la 15 aprilie 1977.

În 2003 au apărut în casetă la Editura Muzeului Literaturii Române două volume ale lui Petru Creția: ”Eseuri morale” și ”Infernul terestru” — un studiu inedit despre Edgar Allan Poe. La 21 noiembrie 2014 a fost lansat, în cadrul Târgului Internațional de Carte ”Gaudeamus”, volumul de poezii “Petru Creția — 111 cele mai frumoase poezii”, apărut la Editura Nemira, iar în noiembrie 2015 Editura Muzeului Literaturii Române a lansat, tot la Târgul Internațional de Carte “Gaudeamus”, “Testamentul unui eminescolog” (ediția a II-a) de Petru Creția.

În 2005 la Memorialul Ipotești — Centrul Național de Studii “Mihai Eminescu” a fost instituit Premiul Național de Istorie și Critică Literară ”Petru Creția”, acordat anual celor mai apreciați cercetători, critici și istorici literari și traducători din România și din diaspora care, prin lucrările lor, au contribuit la dezvoltarea și promovarea operei eminesciene. De asemenea, între Premiile Muzeului Național al Literaturii Române se numără și Premiul ”Petru Creția” pentru filologie clasică.

Sursa: AGERPRES