Gala Premiilor UNITER, ediția a 27-a pe 13 mai, la Teatrul Național Cluj-Napoca
25 April 2019
DOCUMENTAR: Regizorul Cristian Mungiu împlineşte 51 de ani
27 April 2019

DOCUMENTAR: Iisus Hristos în istoria cinematografiei – filme-etalon, regizori cu har, actori providenţiali

Motto: „Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…”

 versuri de Costache Ioanid

Biblia şi viaţa Mântuitorului au reprezentat teme fascinante în istoria cinematografiei, încă din perioada filmului mut. Lista de filme despre Noul Testament şi de actori care l-au portretizat pe Iisus Hristos este impresionantă (peste 50 de producţii), iar în fiecare an, în preajma sărbătorilor pascale, se întocmesc clasamente cu cele mai reuşite pelicule din toate timpurile.

În anul 2009, de pildă, revista americană Time consacra spaţii largi acestui subiect şi, în urma sondajelor în rândul cititorilor, filmul „Regele Regilor” („The King of Kings”), realizat în 1927 şi regizat de Cecil B. DeMille, s-a clasat pe primul loc în topul fimelor despre viaţa lui Iisus.

Topurile de acest gen sunt, desigur, subiective şi depind foarte mult de ţară, de background-ul cultural şi religios al publicului pe care se face sondajul. Criteriile sunt şi ele diferite, unii alegând să aclame cu preponderenţă prestaţia actorilor, alţii originalitatea viziunii regizorale sau, dimpotrivă, rigoarea cu care sunt respectate Evangheliile. În orice caz, Hollywood-ul deţine supremaţia în toate aceste producţii şi cu greu poate fi concurat de cinematografia europeană, unde bugetele au fost, mereu, mult mai mici. Cu toate acestea, contribuţia unor regizori europeni cum ar fi Pier Paolo Pasolini sau Franco Zeffirelli a făcut ca realizările cinematografice ale Hollywood-lui să capete o viziune mult mai profundă şi o estetică minunată, desprinsă parcă din frescele lui Giotto.

Cel mai recent film pe această temă, „Risen” (Misterul înălţării), despre care opiniile încă se sedimentează, a fost lansat în cinematografele din România în aceste zile. Este povestea biblică a Învierii, văzută prin ochii unui necredincios. Clavius (Joseph Fiennes), un puternic tribun roman şi ajutorul său, Lucius (Tom Felton), primesc misiunea de a rezolva misterul reînvierii lui Isus (care în film poartă numele ebraic Yeshua) şi de a afla adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în săptămânile de după crucificare, pentru a infirma zvonurile cu privire la un nou Mesia şi pentru a preveni o revoltă în Ierusalim.

FILME, REGIZORI ŞI ACTORI CARE AU FĂCUT ISTORIE

Iisus din Nazaret (titlu original: Jesus of Nazareth) – 1977 
Regizor: Franco Zeffirelli
Actor principal: Robert Powell

Un film larg apreciat de publicul european şi ortodox este „Iisus din Nazaret”, realizat de Zeffirelli în anul 1977, avându-l ca actor principal pe Robert Powell, despre care există părerea unanim acceptată că a făcut cel mai bun rol al Mântuitorului din toate timpurile.

Realizat la cererea Papei Paul al VI-lea, miniserialul de televiziune de şase ore şi şaisprezece minute prezintă naşterea, o parte din viaţa, judecata, moartea şi Învierea lui Iisus, aşa cum sunt narate de Noul Testament. În general, scenariul redă fidel textul biblic, dar Zeffirelli a făcut unele modificări pentru a îmbunătăţi calitatea exprimării sau pentru continuitatea narativă a filmului. Unele dintre aceste abateri se bazează pe unele tradiţii extra-biblice (de exemplu pe o tradiţie care spune că Iisus a fost vizitat de trei regi, în timp ce Biblia îi numeşte magi sau astrologi, dar nu precizează exact câţi au fost). De asemeni, fraza pe care în film Iisus i-o spune lui Iuda, „Deschide-ţi inima, nu mintea”, nu apare în Biblie.

Difuzat pentru prima oară în Duminica Floriilor şi a Sfintelor Paşti din anul 1977, filmul a fost redifuzat în fiecare an la televiziune. În România, filmul a circulat înainte de căderea comunismului pe casete video, iar după evenimentele din decembrie 1989, a fost transmis în fiecare an.

Pentru rolul lui Iisus erau în probe doi mari actori, Al Pacino şi Dustin Hoffman. Britanicul Robert Powell s-a prezentat la casting fără prea mare entuziasm şi a fost distribuit în rolul lui Iuda.

În memoriile sale, Zeffirelli relatează că, într-una din zile, urmărind atent filmările, a remarcat ochii lui Robert Powell, realizând că aceia ar putea fi ochii lui Iisus. Le-a cerut celor de la machiaj să îl aranjeze aşa cum trebuia să arate Iisus în film. În momentul în care actorul a ieşit din cabina de machiaj, toată echipa de filmare a încremenit: Zeffirelli găsise omul perfect pentru a-l întruchipa pe Mântuitor.

Cel mai important rol al carierei sale, pentru care a primit o nominalizare BAFTA, a eclipsat toate celelalte apariţii ulterioare. Actorul a continuat să fie activ în industria cinematografică, dar nu a reuşit să se desprindă de imaginea lui Iisus. Vocea sa distinctivă a însoţit reclame şi documentare, în special documentare despre al Doilea Război Mondial, precum „World War II in HD Colour/ Al Doilea Război Mondial în culori HD”, „Hitler’s Bodyguard/ Bodyguardul lui Hitler”, „The Story of the Third Reich/ Povestea celui de-al treilea Reich” şi „Secrets of World War II/ Secretele celui de-al Doilea Război Mondial”. Ultima apariţie a lui Robert Powell, acum în vârstă de 71 de ani, a fost în calitate de narator pentru  documentarul „The Bible/ Biblia”, din 2013.

robert71În anul 2002, actorul Robert Powell a venit în România pentru un proiect teatral şi a acordat un interviu publicaţiei „Adevărul literar şi artistic”, în care afirma:

„În România au existat zvonuri că, după „Iisus din Nazaret”, Vaticanul v-a oferit o sumă importantă pentru a nu mai juca în nici un alt film. Cum comentaţi acest lucru?

Dacă aş fi primit bani mulţi de la Vatican pentru a o termina cu actoria, probabil că aş fi terminat deja. Astfel de zvonuri sunt amuzante, dar complet neadevărate.

Ce impact au asupra unui actor personaje precum Iisus sau Gustav Mahler (i-aţi interpretat pe amândoi), intrate în conştiinţa umanităţii?

Un impact diferit, atâta vreme cât unul este un rol secular, iar celălalt – unul spiritual. Când joci un personaj că Gustav Mahler, devii foarte concentrat asupra omului, ajunge să-ţi aparţină. Când citesc cronici laudative la muzica lui, simt un soi de mândrie, pentru că, atunci când îl jucam pe Mahler, eram Mahler. Pentru o scurtă perioadă, dar m-a „prins”. Cu Iisus este altceva. Personajul te domină, astfel că abordarea ar trebui să fie mai curând obiectivă, decât subiectivă. Mahler a fost un rol subiectiv, nu şi Iisus. Iisus nu a preluat controlul asupra vieţii mele, altfel aş fi înnebunit.”

Evanghelia după Matei (titlu original italiană: Il vangelo secondo Matteo, engleză: The Gospel According to St. Matthew) – 1964
Regizor: Pier Paolo Pasolini
Actor principal: Enrique Irazoqui

În 2015, Vaticanul a declarat că cel mai bun film din toate timpurile despre Iisus este „Evanghelia dupa Matei”, realizat în 1964 de italianul Pier Paolo Pasolini. În mod paradoxal, regizorul s-a declarat ateu.

Deşi „Iisus din Nazaret” al lui Zeffirelli este mai cunoscut, „Evanghelia dupa Matei” este considerat a fi un film special. Regretatul critic de film Alex-Leo Şerban afirma: „Există un singur film cu adevărat excepţional despre Iisus: se numeşte „Evanghelia dupa Matei”. Nu e deloc întâmplător că un regizor provenit dintr-o ţară dominată de imagini biblice create de mari artişti a putut să întruchipeze portrete atât de puternice ale personajelor din Evanghelia după Matei. În filmul lui Pasolini, frescele lui Giotto au prins viaţă”.

De altfel, costumele, muzica şi latura artistică a filmului i-au adus trei nominalizări la Oscar, cu toate că a fost vorbit în limba italiană. Pasolini pune accentul pe misiunea lui Iisus de a lupta cu răul, înfăţişând figura Mântuitorului tulburător de tragic. Apostolii sunt înfăţişaţi ca nişte simpli pescari, cu trimitere directă la ţăranii săraci din sudul Italiei, iar romanii amintesc de fascişti. Predica de pe munte a rămas în istoria filmului ca o bijuterie de morală şi semiotică a limbajului cinematografic. Pelicula alb-negru se remarcă prin simplitatea decorurilor, fiind circumscrisă în mod special figurilor umane, iar actorii fac un joc impresionant de sobru.

Tânărul actor spaniol Enrique Irazoqui (interpretul lui Iisus) activa în acei ani în mişcarea de rezistenţă contra regimului Franco. Fiind un bun vorbitor de italiană, a fost trimis în misiune la Roma, să ceară ajutor de la comuniştii de acolo. Într-o seară, în sufrageria unui poet, Irazoqui şi-a spus discursul despre fraternitate. L-a spus atît de convingător, încât Pasolini, regizorul, care era de faţă, l-a rugat să joace rolul lui Iisus în „Evanghelia după Matei”. „I-am răspuns că e nebun şi că am lucruri mai importante de făcut: să aduc fraternitate între oameni!”. A acceptat, până la urmă. Avea 19 ani.

„Nu m-am simţit deloc Dumnezeu la filmări. Vorbeam cu prietenii, jucam fotbal şi, deodată, mi se cerea să fiu gata, se filma două minute şi asta era”. Însă ţăranii din Calabria, unde s-a turnat filmul, o ţineau morţiş că Irazoqui e Iisus. „Aşteptau să fac minuni şi se mirau peste măsură că fumez”.
După film, a renunţat la actorie. A mai apărut doar sporadic, în câteva producţii, regizate de catalani. S-a ocupat de cuvinte, de poveşti, ca profesor de literatură. Începând din 1979, a organizat un turneu de şah pe computer în Cadaques, pe insula natală a lui Salvador Dali. În 2002, a fost arbitrul marelui meci de şah om-maşină Kramnik- Deep Fritz, desfăşurat în Bahrain, care s-a terminat cu o remiză.

Irazoqui declara cu acea ocazie că „inteligenţa umană e haos”. Faptul că suntem haotici şi mai lenţi în gândire decât un computer ne face imbatabili şi inimitabili. „N-am mai citit Biblia de mulţi ani. Timpul a trecut, au început să-mi cadă dinţii, mi-a albit părul, dar oamenii vin şi mă întreabă tot despre rolul lui Iisus. Tot nu s-au convins că sunt om”.

Viaţa lui Iisus (titlu original: Jesus) – 1979
Regizori: Peter Sykes, John Krish
Actor principal: Brian Deacon

Site-urile ortodoxe de limba română recomandă acest film americano-britanico-australian din 1979, regizat de Peter Sykes, John Krish şi John Heyman. În rolurile principale joacă actorii Brian Deacon, Yosef Shiloach şi Rivka Neumann. Scenariul este preluat fidel din Evanghelia după Luca. Pelicula descrie trei ani şi jumătate din lucrarea publică a Domnului Iisus şi fost realizat în Israel în locaţiile biblice, având în distribuţie peste 5.000 de israeliţi şi arabi.

Originile filmului datează din 1945, când un om de afaceri pe nume Bill Bright a dorit să finanţeze în particular un film despre viaţa lui Iisus Hristos, cu valoare artistică, da şi cu acurateţe biblică, care să poată fi tradus în alte limbi decât engleza. În acel moment, Bright a ales să fondeze o misiune creştină pentru studenţi numită Campus Crusade for Christ în 1951.

În 1976, după ce influenţa Campus Crusade for Christ s-a răspândit dincolo de campusurile universitare sportive, pe piaţă şi în alte aspecte ale societăţii, Bright şi-a îndreptat atenţia din nou către film. Producătorul hollywoodian John Heyman a fost abordat de către Bright pentru finanţarea unui proiect care să pună întreaga Biblie pe marele ecran. Proiectul a fost în cele din urmă redus la doar o carte a Bibliei, Evanghelia după Luca şi a fost finanţat de Bunker & Caroline Hunt (o companie petrolieră americană) cu suma de 6 milioane dolari.

O echipă de 500 de cercetători şi lideri de organizaţilor laice şi creştine au cercetat elemente istorice pentru realizarea filmului despre Iisus. Filmările au avut loc pe parcursul a mai multe luni în întregul Orient Mijlociu.

Brian Deacon a fost ales în rolul principal dintre sute de actori şi a fost singurul britanic din distribuţia filmului, compusă în totalitate din actori israelieni. Înaintea acestui rol, era un actor de teatru din Oxford, complet necunoscut pe scena internaţională. Pentru a-şi pregăti rolul, Deacon a declarat că a citit Evanghelia după Luca de cel puţin 20 de ori.

O întâmplare neobişnuită a avut loc în timpul filmărilor. Echipa de actori a fost surprinsă de o rachetă lansată de pe teritoriul Libanului, fapt ce a adus realitatea crudă a zilelor noastre în mijlocul acelei atmosfere biblice. O altă relatare făcută de actor aminteşte de o grevă din timpul filmărilor a actorilor care îi portretizau pe cei 12 apostoli. Producătorul a apelat la Brian Deacon pentru a calma spiritele, dar acesta a ţinut să-i reamintească că în realitate nu este Iisus Hristos. Cu toate acestea, după 36 de ore, toţi actorii au renunţat la protest.

Ca şi Robert Powell, Brian Deacon a fost marcat de acest rol, el continuând să primească chiar şi astăzi scrisori de apreciere şi mărturisiri ale unor oameni care spun că filmul le-a schimbat viaţa şi le-a întărit credinţa.

Ultima ispită a lui Iisus (titlu original: The Last Temptation of Christ) – 1988 
Regizor: Martin Scorsese
Actor principal: Willem Dafoe

„Ultima ispită a lui Iisus” ( The Last Temptation of Christ), film regizat de Martin Scorsese, este o adaptare a controversatului roman omonim din 1953 scris de Nikos Kazantzakis. În rolurile principale – Willem Dafoe: Iisus Hristos, Harvey Keitel: Iuda Iscarioteanul, Barbara Hershey: Maria Magdalena, David Bowie: Pilat din Pont şi Harry Dean Stanton: apostolul Pavel;distribuţia este considerată bizară, iar filmul, per ansamblu –  unul dintre cele mai controversate din istorie.

O viziune diferită asupra Noului Testament, filmul lui Scorsese este povestea ultimei perioade din viaţa lui Iisus din perspectiva personajului uman, nu a celui biblic. Deşi cronologic sunt respectate toate etapele biblice ale povestirii, filmul adaugă o altă latură poveştii, un exerciţiu filosofic în care se pune întrebarea: cum ar fi evoluat lucrurile dacă Iisus ar fi cedat ispitei?Filmul a stârnit vii controverse, fiind blamat chiar de Biserica Catolică.

Ca şi romanul, filmul prezintă lupta lui Iisus cu diversele forme ale ispitei, inclusiv teama, îndoiala, depresia, reticenţă şi pofta. Acest lucru duce în carte şi în film la descrieri ale lui Hristos în care este ispitit prin implicarea sa imaginară în activităţi sexuale, o noţiune care a provocat indignare. Filmul include un avertisment, explicând că se depărtează de la reprezentarea biblică acceptată a vieţii lui Iisus şi nu se bazează pe Evanghelii.

„Eu nu pretind că viziunea din film ar fi adevărul, dar e o idee fascinantă să-l vezi pe Iisus luptându-se cu aspectul uman, pe măsură ce-şi asumă esenţa divină. Datorită acestei duble naturi, umană şi divină, fiecare clipă din viaţa Lui este concomitent un conflict şi o victorie”, declara Martin Scorsese pe fundalul scandalului provocat de lansarea filmului la Festivalul de la Veneţia, în 1988.

Întrucât părăseşte canoanele Bibliei, filmul a înfuriat numeroase grupuri creştine care au îndemnat la boicot. În 1988, în timpul proiecţiei filmului la cinematograful Saint Michel din Paris, au fost aruncate cocktail-uri Molotov, 13 oameni au fost răniţi şi clădirea a suferit pagube uriaşe.

Cu toate acestea, filmul este o experienţă vizuală inegalabilă. A fost nominalizat la Oscar pentru “Cea mai bună regie”, i-a adus Barbarei Hershey (Maria Magdalena) o nominalizare la Globul de Aur pentru „Cea mai bună actriţă în rol principal”, iar lui Peter Gabriel, nominalizarea pentru „Cea mai bună coloană sonoră”, tot la Globul de Aur.

Willem Dafoe a jucat deci rolul lui Iisus într-unul dintre cele mai controversate filme cu temă biblică. Dafoe a continuat să strălucească şi să aibă o carieră impresionantă cu filme de succes, printre care şi seria Spider-Man.

Cămaşa lui Hristos (titlu original: The Robe) – 1953
Regizor: Henry Koster

O altă ecranizare a unui roman celebru este şi „Cămaşa lui Hristos”, un film american epic din 1953, regizat de Henry Koster. Prezintă povestea unui tribun militar roman care comandă trupele care l-au crucificat pe Iisus Hristos. Scenariul a fost adaptat după cartea scrisă de de Lloyd C. Douglas în 1942, „pentru răspunde prin ficţiune la întrebarea: ce s-a întâmplat cu soldatul roman care a câştigat tunica lui Iisus la un joc de zaruri?” – potrivit declaraţiilor autorului. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Richard Burton, Jean Simmons, Victor Mature, Michael Rennie, Dean Jagger, Jay Robinson, Richard Boone şi Jeff Morrow.

Pelicula a primit două Oscaruri, pentru „Cea mai buna scenografie” şi „Cele mai bune costume” şi Globul de Aur pentru „Cel mai bun film”. Deşi nu este centrat pe personajul Mântuitorului, devine notabil ca fiind primul film CinemaScope cu ecran lat. Coloana muzicală a filmului a fost compusă de către Alfred Newman, iar director de imagine a fost Leon Shamroy. Filmul a avut o continuare, Demetrius and the Gladiators (Demetrius şi Gladiatorii, 1954).

Patimile lui Hristos (titlu original: „The Passion of the Christ”) – 2004
Regizor: Mel Gibson
Actor principal: Jim Caviezel

Regizat şi finanţat de actorul Mel Gibson, „Patimile lui Hristos” prezintă în detaliu suferinţele lui Iisus în ultimele 12 ore ale vieţii sale. În rolul lui Iisus joacă Jim Caviezel, iar rolul Mariei este jucat de actriţa română Maia Morgenstern. A fost adaptat după toate cele patru Evanghelii şi respectă adevărul biblic. Filmul cuprinde scene impresionante precum flagelarea, Drumul Crucii („Via Dolorosa”) şi crucificarea.

Dialogul din film este purtat doar în limbile originale: aramaică, latină şi ebraică. Deoarece povestea Patimilor este atât de bine cunoscută, Mel Gibson a dorit să evite limbile vernaculare, totul pentru a surprinde publicul: „Cred că este aproape contraproductiv să spunem aceste lucruri într-o limbă modernă. Te face să ştii pe din afară care va fi următoarea replică, ca atunci când auzi „A fi sau a nu fi?” şi îţi spui instinctiv „Aceasta este întrebarea.”

Un aspect deosebit şi totodată controversat al acestui film este violenţa şocantă, fiind probabil unul din cele mai violente filme din istorie. Criticul de film Roger Ebert de la Chicago Sun – Times a spus despre el: „Acesta este cel mai violent film pe care l-am văzut vreodată”.

Durerea capătă dimensiuni suprarealiste în acest film: carne sfâşiată de pe trup cu bice de metal, sânge curgând în şuvoaie, durere infernală, plăcere patologică a soldaţilor romani. Crucificarea este arătată în detaliu (deşi fără a fi conformă adevărului – cuiele se băteau la încheietura braţului şi nu în palmă).

Răstignirea a fost filmată în frumosul oraş Matera, în regiunea Basilicata din sudul Italiei, în apropiere de locul unde Pier Paolo Pasolini a filmat mai-sus-amintita „Evanghelie după Matei”, în 1964. Ierusalimul a fost un decor gigantic construit în renumitele Studiouri Cinecitta din împrejurimile Romei. Aproape jumătate din scene au fost filmate noaptea sau în interior, pentru a crea efectul luminii care se luptă pentru a străpunge întunericul.

Dorinţa regizorului a fost ca imaginile să arate exact ca picturile lui Caravaggio, artist baroc italian, ale cărui tablouri au o strălucire vie obţinută prin contrastul puternic între lumină şi întuneric. Costumele au fost alese şi ele în culori specifice acestui pictor,  în tonuri de maro, negru şi bej.


Actorul principal, Jim Caviezel, nu a ezitat să amintească durerile resimţite în timp ce interpreta rolul lui Iisus. Actorul a suferit o gravă criză de hipotermie, consecinţă a celor patru ore petrecute pe cruce, aproape complet dezbrăcat, contractând o pneumonie şi o infecţie pulmonară. Potrivit scenariului, într-una din scene, el trebuia să fie legat cu lanţuri pentru a fi biciuit. Dar, în timp ce interpreta secvenţa respectivă, artistul ce simula biciuirea “a greşit ţinta”, lovindu-l pe Caviezel şi înfigându-i în spate un cui lung de 14 cm. Jim Caviezel şi-a dislocat un umăr în timp ce purta crucea în spate şi a fost lovit de trăsnet de două ori. Actorul a fost nevoit să stea aproape şapte ore la machiaj, zilnic, pentru ultimele secvenţe.

Românii vor fi mereu profund legaţi de acest film, prin participarea actriţei Maia Morgenstern. Numele Morgenstern în traducere liberă înseamnă „Steaua de dimineaţă”, iar în germană „Luceafărul dimineţii”, acesta fiind şi un alt nume dat Fecioarei Maria, fapt care a contribuit şi el la alegerea sa în rolul din „Patimile lui Hristos”. Regizorul filmului, Mel Gibson, un romano-catolic devotat, a luat în considerare tot felul de astfel de „semne” în alegerea actorilor. Un alt lucru destul de puţin cunoscut este că, în timpul filmărilor, Maia Morgenstern era însărcinată cu fiica sa, Ana Isadora.

LISTĂ DE FILME DESPRE VIAŢA LUI IISUS HRISTOS

Limba engleză

The Birth, Life and Death of Christ (Alice Guy, 1906, Franţa, 33 min.)
Color of the Cross (2006) (Statele Unite)
The First Christmas (Primul Crăciun, parte a serialului Liken Biblia) (2006) (Statele Unite)
From the Manger to the Cross (1912) (Statele Unite)
Godspell (1973) (Statele Unite)
Gospel of John (Evanghelia după Ioan, 2003) (Canada/Regatul Unit)

Gospel Road: A Story of Jesus (1973) (Statele Unite)
The Greatest Story Ever Told (Viaţa lui Iisus, 1965) (Statele Unite)
Intolerance (1916) (Statele Unite)
Jesus (Iisus, 1979) (Statele Unite)
Jesus (Iisus, 1999, TV) (Statele Unite)
Jesus Christ Superstar (1973) (Regatul Unit)
Jesus of Nazareth (miniserial TV din 1977) (Italia) (Regatul Unit)
The Judas Project (1990) (Statele Unite)
The King of Kings (1927) (Statele Unite)
King of Kings (1961) (Statele Unite)
The Last Temptation of Christ (film) (1988) (Statele Unite)
Mary, Mother of Jesus (1999, TV) (Statele Unite)
The Miracle Maker (2000) (Regatul Unit)
The Nativity (1978, TV)
The Nativity (miniserial TV din 2010) (Regatul Unit)
The Nativity Story (2006) (Statele Unite)
The New Media Bible: The Gospel According to St. Luke (1979) (Statele Unite)
The Passion (miniserial TV din 2008) (Regatul Unit)
The Passion of the Christ (2004) (Statele Unite) (în ebraică şi latină)
Passion Play (1903) (Statele Unite)
The Passover Plot (1976) (Statele Unite)
The Road to Emmaus (2009) (Statele Unite)
The Son of Man (2005) (Africa de Sud)
Son of God (2014) (Statele Unite)
Wednesday Play: Son of Man (1969) (Regatul Unit)
The Visual Bible: Matthew (1997) (Africa de Sud)

Limba spaniolă

El Beso de Judas (1953) (Spania)
Jesús de Nazareth (1942) (Mexic)
Jesús, el niño Dios (1969) (Mexic)
Jesús, María y José (1969) (Mexic)
Jesús, nuestro Señor (1970) (Mexic)
María Magdalena: Pecadora de Magdala (1945) (Mexic)
El Mártir del Calvario (1952) (Mexic)
El Proceso de Cristo (1965) (Mexic)
El Redentor (1957) (Spania)
Reina de reinas: La Virgen María (1945) (Mexic)
La Vida de Nuestro Señor Jesucristo (1986) (Mexic)

Limba italiană

Christus (1916) [Italia]
Il vangelo secondo Matteo (1964) (Italia)
L’inchiesta (2006) (Italia)
The Messiah (1975) (Italia)

Limba germană

I.N.R.I. (film) (1923) (Germania)
Jesus – der Film (1986) (Germania)

Limba franceză

Golgotha (1935) (France)
Vie et Passion du Christ (1905) (Franţa)

Limba filipineză

Kristo (1996) (Filipine)

Documentarea: Bianca Ioniţă

Sursa: RADOR