Muzică de cameră pe scena Sălii Radio
25 January 2017
Popasul lui Cuza la Timișoara. Povestea hotelului “Der Trompeter” unde a locuit domnul Unirii în drumul spre exil
25 January 2017

DOCUMENTAR: Scriitoarea Virginia Woolf, 135 de ani de la naștere

Virginia Woolf, romancieră și eseistă britanică, s-a impus în literatura universală ca un reprezentant de seamă al curentului modernist de la începutul secolului al XX-lea, purtând romanul de la realismul bazat pe detaliul exterior către străfundurile conștiinței umane.

Adeline Virginia Stephen s-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra, fiind fiica lui Leslie Stephen, istoric și scriitor, primul editor al ”Dictionary of National Biography”, lucrare ce avea să o inspire ulterior, în biografiile experimentale. Mama sa, Julia Prinsep Stephen, se născuse în India și servise drept model pentru pictori pre-rafaeliți. Ambii părinți fuseseră căsătoriți înainte, tatăl având din prima căsătorie o fiică, iar mama — trei copii. Din această a doua căsătorie a părinților au rezultat alți patru copii, iar toți cei opt frați locuiau împreună, în districtul londonez Kensington, potrivit www.virginiawoolfsociety.co.uk.

Doi dintre frații ei au fost trimiși la școală, desăvârșindu-și studiile la Universitatea Cambridge, unde unul dintre ei, Thoby, s-a împrietenit cu Leonard Woolf, Clive Bell, Saxon Sydney-Turner, Lytton Strachey și Maynard Keynes, cei care au reprezentat nucleul grupului Bloomsbury, o societate informală de artiști, scriitori și filosofi din Anglia, care au trăit și au lucrat în zona Bloomsbury din centrul Londrei.

Fetele, însă, au învățat acasă, dar au avut privilegiul de a avea acces la impresionanta bibliotecă victoriană a familiei. Mai mult decât atât, din cercul de prieteni ai părinților făceau parte numeroși oameni de cultură ai vremii, printre aceștia numărându-se romancieri, filosofi sau critici literari. Virginia Woolf a avut, astfel, șansa de a aprecia și chiar de a experimenta arta scrisului încă de la o vârstă fragedă.

Până în anul 1895, Virginia își petrecea vacanțele de vară într-un orășel pe malul mării, St Ives, situat în Cornwall, într-o casă ce purta numele Talland House, iar acest loc a jucat un rol important în imaginația viitoarei scriitoare. În majoritatea romanelor sale, acțiunea se petrecea la Londra și la St Ives. Mai mult decât atât, scriitoarea avea să descrie orășelul St Ives cu multă căldură, în memoriile sale, dar și în romanul ”To the Lighthouse” (1927).

Virginia Woolf a fost un copil vesel și plin de viață. A înființat chiar un ziar al familiei, Hyde Park Gate News, în care nota toate anecdotele familiei. Lucrurile s-au schimbat, însă, la vârsta de șase ani, când a fost abuzată de unul dintre frații săi vitregi, iar câțiva ani mai târziu, hărțuită de un altul. În 1895, își pierde mama, decedată subit, iar tânăra Virginia suferă prima cădere nervoasă. Sora sa vitregă, Stella, a preluat de atunci atribuțiile mamei, ocupându-se de toate treburile casei. Stella s-a căsătorit în 1897, dar și ea a murit subit, la întoarcerea din luna de miere. Sarcinile casei au revenit atunci unei alte surori, Vanessa.

Cu toate traumele prin care a trecut, Woolf a reușit să urmeze cursuri de germană, greacă și latină la King’s College din Londra. În cei patru ani pe care i-a petrecut aici, a intrat în contact cu reprezentantele feminismului radical.

În 1904, Virginia își pierde și tatăl și suferă o nouă cădere nervoasă, necesitând, din nou, spitalizare. Cam în aceeași perioadă, sora ei, Vanessa, împreună cu fratele Adrian au vândut casa din Hyde Park Gate, cumpărând o alta în Gordon Square, casele de aici devenind, ulterior, locul de naștere al grupului Bloomsbury.

Din 1905, Virginia Woolf a început să scrie, timp de câțiva ani, recenzii pentru suplimentul literar al publicației Times, dar un an mai târziu, avea să sufere o nouă pierdere grea. După o călătorie în Grecia, fratele său, Thoby, a murit. Înainte de a muri, Thoby inițiase așa-numitele ”serate de joi de la Bloomsbury”, la care se reuneau prietenii care împărtășeau aceleași pasiuni artistice, întâlniri care au fost continuate, apoi, de către Vanessa și, ulterior, de Virginia și de fratele lor, Adrian. Aici, Virginia i-a cunoscut pe membrii grupului Bloomsbury, printre care și pe scriitorul Leonard Woolf, cu care s-a căsătorit, în 1912, și care avea să-i fie alături întreaga viață. Vanessa se căsătorise și ea, cu câțiva ani înainte, tot cu un reprezentant al aceluiași cerc literar, Clive Bell.

Virginia Woolf a înființat, alături de soțul său, o editură, Hogarth Press, unde, pe lângă propriile opere, apar volume de T.S. Eliot, Katherine Mansfield, E.M. Forster, iar mai târziu cărțile lui Freud, potrivit site-ului humanitas.ro. Cei doi soți au continuat să-și imprime singuri lucrările până în 1932.

Încă dinainte de a se căsători, mai exact din anul 1908, Virginia Woolf începuse să lucreze la primul său roman, denumit inițial ”Melymbrosia”. L-a definitivat în 1913, dar din cauza unei noi căderi nervoase ce a survenit imediat după căsătorie, nu l-a putut publica până în 1915, când a apărut sub titlul de ”Călătorie în larg” (The Voyage Out). Imediat după publicarea primului roman, a început să lucreze la cel de-al doilea, ”Noapte și zi” (Night and Day), care a apărut în 1919. Primele ei opere erau convenționale, folosind metodele tradiționale, dar, începând cu ”Camera lui Jacob” (1922), ”Doamna Dalloway” (1925), ”Spre far” (1927) și ”Valurile” (1931), autoarea devine din ce în ce mai inovativă, ultimele trei fiind și romanele care au consacrat-o printre scriitorii de primă mărime ai modernismului. Romanul ”Doamna Dalloway” a fost și ecranizat, dar a reprezentat și subiectul romanului (scris de Michael Cunningham) și al filmului ”The Hours” (2002).

Virginia Woolf a aparținut unei generații cu inovații semnificative în discursul literar, remarcându-se prin folosirea tehnicii monologului interior și a reprezentării fluxului conștiinței (stream of consciousness). Ea abordează, în scrierile sale, problematica timpului și a memoriei, nu pune accentul pe intrigă, ci dezvoltă tehnica fluxului de conștiință, dobândită prin impresii subiective diferite, aparținând unor persoane diferite, în faze temporale diferite.

În ”Valurile”, scriitoarea urmărește viețile a șase personaje, din copilărie și până la bătrânețe, dar, așa cum scria Louis Kronnenberg, în publicația ”The New York Times”, Virginia Woolf nu se concentra pe oameni, ci pe ”simbolurile poetice ale vieții în dinamica anotimpurilor, a zilei și nopții, a pâinii și vinului, a nașterii și morții, precum și a schimbării”, menționează autoarea Daniela Popescu, într-un articol publicat pe site-ul confluente.ro.

Tema recurentă a romanelor sale, ”dinamismul clipei”, se regăsește și în ”Doamna Dalloway”, unde viața personajelor se desfășoară pe parcursul unei singure zile, dar și în ”Orlando” (1928), unde un singur personaj traversează mai multe secole. Proza autoarei este simbolică, plină de imagini vizuale. Totodată, Virginia Woolf a influențat reconsiderarea rolului femeii — scriitor în viața artistică.

În 1929, i-a apărut volumul de eseuri cu tematică feministă, ”O cameră separată” (A Room of One’s Own), iar în 1937, a publicat romanul ”Anii” (The Years).

Virginia Woolf era invitată să țină discursuri la colegii și universități, devenind, în anii ’20, un intelectual respectat și o scriitoare apreciată. Stilul său era, de asemenea, remarcat în domeniul criticii literare și al eseisticii. Cu tot acest succes de care se bucura, Woolf continua, însă, să traverseze lungi perioade de depresie. Un factor suplimentar de tensiune îl reprezenta pericolul în care se afla soțul său, Leonard, care, fiind evreu, risca în orice clipă să fie ridicat de naziști.

Pe 28 martie 1941, după finalizarea romanului ”Între acte” (Between the Acts), Virginia Woolf a plecat de acasă, și-a umplut buzunarele cu pietre și s-a aruncat în apele râului Ouse. A fost găsită de către autorități trei săptămâni mai târziu.

Cu toate că popularitatea i-a scăzut după cel de-al Doilea Război Mondial, numele Virginiei Woolf a revenit în rândul marilor romancieri, odată cu mișcarea feministă din anii ’70. Este una dintre personalitățile de marcă ale literaturii, stilul său inovator inspirând generații întregi de scriitori.

AGERPRES