Radu Vancu: „Esențial este să ai o programă bună pentru copii, în primul rând”

Ministerul Educației și Cercetării a aprobat joi programele pentru disciplina limba și literatura română - clasa a IX-a, învățământ liceal, fără a face publică forma finală. Programa urmează să fie publicată direct în Monitorul Oficial.

Despre situația nou creată a vorbit la GPS Cultural Radu Vancu, scriitor, profesor la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte. Realizatoare: Luana Pleșea.

„Din punctul meu de vedere, și ca părinte, și ca profesor, gestul acesta al Ministerului Educației de a publica programa fără o minimă consultare, fără să fie interesat absolut deloc de părerea comunității, părinților, profesorilor, elevilor, dispreț total pentru orice idee de dialog, de transparență instituțională, de atenție la nevoile comunității de elevi și de profesori, și de părinți e, pur și simplu, perplexant pentru mine că Ministerul se comportă atât de lipsit de orice formă de interes în raport cu reacția publică la această programă, al cărei scop ar trebui să fie unul simplu: să găsim o programă școlară de literatură română atât de bună, încât, la finalul ciclului de studii, elevii pur și simplu să citească de plăcere. Asta e ce trebuie să ne propunem. Și trebuia să ne asigurăm toți împreună că această programă reușește acest scop fundamental. Mă îndoiesc că va reuși să o facă. Am văzut ce a ieșit pe surse, pe edupedu. Este o programă care merge din secolul 16 până la jumătatea secolului 19, decuplată total de prezent, de tot ce i-ar putea interesa pe copiii noștri, de orice conversație referitoare la temele contemporane... E o dezamăgire și e mai rău decât atât. Cred că e un dezastru. E cea mai conservatoare și anacronică programă pe care am văzut-o vreodată”.

„Eu credeam că Ministerul și grupul de lucru și de avizare, care e același, deci, cei care au elaborat programa și au avizat-o, au cu adevărat ca scop interesul public. Credeam că toți, și cei care susțineau programa, și cei care o contestă, credeam că toți avem același scop. Să facem o programă bună pentru copiii, pentru elevii noștri. în așa fel încât ei, într-adevăr, să fie niște elevi care citesc și care, citind literatură, știu să citească și lumea. M-am înșelat. Ministerul nu a fost interesat câtuși de puțin de așa ceva. Constat că nici acest grup de lucru nu a fost interesat de asta. Îmi e rușine de lipsa lor de rușine. Chiar am sperat, chiar am crezut că, în România, dezbaterea publică contează și este relevantă inclusiv în ochii Ministerului. Am fost prea naiv, probabil”.

„În ce mă privește, eu nu mai pot crede în buna-credință a Ministerului. Din acest moment, din momentul în care a ales să procedeze astfel, sfidând orice urmă de bun-simț și de interes pentru dialog, și ne-a pus în fața faptului împlinit, asumând o programă și anunțând că va fi publicată abia ulterior și o vom vedea direct în Monitorul Oficial, din momentul în care a escaladat situația până la acest nivel, ignorând complet comunitatea profesională și publică, în general, nu pot să-i mai acord prezumția de bună credință și nu știu dacă pot să mai construiesc un dialog cu o astfel de instituție”.

„Nu înțeleg de ce Ministerul a procedat așa. Ar putea să invoce urgența, cum a și fost invocată de un consilier al primului ministru, urgența de a publica manuale, de a putea bugeta manualele. Ori acesta nu e pentru mine un argument valid. Esențial este să ai o programă bună pentru copii, în primul rând. Să te asiguri, prin dialog public, că ea e bună pentru a ne educa elevii așa cum vrem și după aceea, când ne-am convins că programa e bună, facem manuale pentru ei”.

„A face manuale sfidând dezbaterea publică, asumând o programă fără să te intereseze cum este ea văzută de elevi, de profesori, de părinți, e nu doar contraproductiv, dar închide orice urmă de dialog și duce la frustrarea asta publică pe care o vedem. Resurgența extremismului din ultimii ani a venit și din faptul că liderii României - președintele Iohannis, primul ministru Ciucă și ceilalți - au refuzat dialogul democratic cu electoratul și cu societatea. Societatea vota într-un fel, liderii ei politici decideau să facă niște coaliții împotriva sensului votului. Și de aici explozia aceasta a extremismului. Frustrarea. Ceva similar se petrece și în educație acum. E un refuz al dialogului, care frustrează pe toată lumea și care nu va face decât să alimenteze neîncrederea în instituțiile publice și, consecutiv, să ducă lumea înspre extremism. Îmi pare rău să spun asta”.