Recital de vioară și pian Remus Azoiței – Eduard Stan la Conservatorul din Luxemburg de Ziua culturii naționale
7 January 2017
Bilet de îmbarcare spre… Bistriţa Năsăud şi apoi către Cuba, la Havana unde vom vizita Cimitirul Cristofor Columb …
8 January 2017

Gaudeamus – Ce vrea autorul cînd își ia un pseudonim

Are vreo importanță pseudonimul pe care și-l ia un scriitor pentru ceea ce scrie? Sau pseudonimul e un moft romanțios pe care autorul, cel mai adesea adolescent, și-l inventează fiindcă nu-i place cum sună numele și prenumele din certificatul său de naștere? Mai precis, ar fi scris altfel Tudor Arghezi dacă și-ar fi păstrat numele de botez, Ion Nae Theodorescu? Iar Gala Galaction ar fi fost altfel ca scriitor dacă ar fi semnat cu numele lui adevărat, Grigore Pișculescu? Mihail Sadoveanu, pe care în acte îl chema Mihail Ursachi, și-a inventat și pseudonimul M.S.Cobuz, la care a renunțat încă din tinerețe. Sau ce-ar fi însemnat pentru Mihai Eminescu dacă și-ar fi păstrat adevăratul său nume de familie, acela de Eminovici?

Pentru a răspunde la toate aceste întrebări de caz, asta ar trebui să ne lămurim asupra rostului pseudonimului, care se schimbă odată cu vremurile și cu, mai ales, modele literare. Cînd Iosif Vulcan l-a nășit în revista „Familia” pe necunoscutul Mihail Eminovici dîndu-i numele de Eminescu, asta făcea parte din obiceiurile literare ale vremii. Cine te publica își putea lua libertatea de a-ți da și un nume literar, mai mult sau mai puțin inspirat.  Dar cum tînărul Eminovici n-a protestat, ci a adoptat acest nume pentru totdeauna, ar trebui să ne întrebăm dacă Iosif Vulcan i-a influențat astfel cariera literară și publicistică a lui Eminescu, românizîndu-i numele? Poate că da, fiindcă dacă Eminescu și-ar fi semnat diatribele naționaliste, cu adevăratul său nume, i s-ar fi scos pe ochi acel „ovici” de la coada numelui său, după care erau recunoscuți alogenii cu care se lupta poetul. Dar dacă poetul ar fi avut o bună relație filială cu tatăl său, căminarul Eminovici, ar fi acceptat el ca Iosif Vulcan să-i schimbe numele? Îmi place să cred că nu. Totuși, în clipa în care tînărul Eminovici a acceptat să devină Eminescu, atitudinea lui era formată, însă numele său literar l-a ajutat să fie, fără explicații, agresiv cu toți cei care aveau nume alogene.

Cazul lui Arghezi e mult mai complicat. Pînă să ajungă la acest pseudonim definitiv, Ion Nae Theodorescu  a încercat diverse alte variante, care țineau, cred, și de arta lui poetică în schimbare. Dar chiar și atunci cînd a ajuns la pseudonimul Tudor Arghezi, poetul nu s-a grăbit să-și publice volumul de debut, de parcă ar fi vrut să se învețe cu noul său nume, dar să-i facă și pe cititori să se deprindă cu el. Cînd a scos „Cuvinte potrivite” fostul Ion Nae Theodorescu, nume cu care n-a semnat niciodată în tinerețe, devenise în atît de mare măsură Tudor Arghezi, încît nici unul dintre comentatorii volumului său de debut nu și-a pus întrebarea dacă nu cumva cititorii îl știau pe vîrstnicul debutant și sub alt nume. Din numele lui de botez, Arghezi n-a păstrat nici măcar prenumele de Ion, care le purtase noroc atîtor scriitori de la noi, ci și-a zis Tudor – ceea ce n-ar fi fost mare lucru – urmat de nemaipomenitul Arghezi, cu care Ion Nae Theodorescu le-a spus contemporanilor săi că el e altfel, ca nici unul dinaintea lui.

Cristian Teodorescu