Idei in nocturnă. Pagini de Istorie - William Shakespeare, omul, epoca şi….eternitatea geniului! Invitat, acad, Răzvan Theodorescu

Redactor Dan Manolache

Vă invit ca în acestă seară să ascultăţi, sau să reascultaţi, o emisiune difuzată cu trei ani în urmă consacrată lui William Shakespeare de la moartea căruia se împlineau atunci patru secole.

“Dacă muzele ar putea vorbi englezeşte, ar vorbi în frumoasa limbă a lui Shakespeare” astfel scria Francis Meres în micul său tratat de literatură publicat in 1588. Încă din timpul vieţii, cel dăruit lumii în aprilie 1564 şi plecat spre ceruri tot intr-o zi de primvară, 23 aprilie 1616, acum patru secole, era preţuit, admirat şi fireşte, invidiat. “Omul şi muntele se aseamănă, dar cu deosebirea că prin munţii săi pământul încearcă să se ridice la cer, pe când prin oameni, cerul coboară pe pământ” spunea Marele Will .

În chiar cazul său, vorbele s-au dovedit adevărate. Prin pana lui, frumuseţea sau hidoşenia, libertatea sau robia, altruismul sau invidia, iubirea sau ura, omenescul ca amestec de bine si rău, par atât de autentice încât mulţi se întreabă şi astăzi cum se poate ca un om, un simplu om, să întruchipeze intr-o astfel de masură….perfecţiunea. Posteritatea a contrazis, în ceea ce-l priveşte pe Shakespeare, celebra replică din Macbeth: “Viaţa este o umbră trecătoare, un biet actor care se împăunează şi se agită atâta timp căt e pe scenă şi despre care, apoi, nu se mai aude nimic.”

Cel care şi-a găsit liniştea, acum 400 de ani, în cripta bisericii Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon, orăşelul său natal din centrul Angliei este recunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni ai culturii europene. Geniul sau influenţează şi astăzi simţirea şi gândirea noastră, este tradus în aproape toate limbile pământului, piesele sale se joacă pretutindeni cu un succes ce nu a fost erodat de trecerea anilor. Cred că secretul acestei dăinuiri este acela că William Shakespeare a inţeles ca nimeni altul omul şi a posedat deopotriva geniul de a-l infăţisa în piesele sale surprinzând esenţa eternă a naturii sale “Scopul teatrului- scria el -, încă de la originile sale, la fel ca şi acum, a fost şi este cel de a reflecta natura, de a arăta virtuţii adevăratele ei trăsături, păcatului imaginea sa, iar vremurilor, imaginea lor exacta”.

Vom vorbi în emisiunea pe care vă invităm să o urmăriţi despre biografia controversată a lui Shakespeare, despre epoca elisabetană în care a creat, depre puritanismul care instalat la mijlocul veacului al XVII – lea a interzis, pentru un timp, bucuria dar şi despre posteritatea celui care, de patru secole şi mai bine, este contemporanul fiecarei generaţii.