ILUSTRATE DIN CUBA – Dansurile cubaneze 1: danzon, mambo şi cha-cha-cha
22 January 2022
Călător de weekend: ”Tulou” – vechi reședințe comunitare din China
28 January 2022

ILUSTRATE DIN CUBA – Dansurile cubaneze 2: rumba, conga, bolero şi casino

Cuba este definită ca fiind insula muzicii şi a cântecului şi este una dintre ţările care a îmbogăţit paleta dansurilor internaţionale cu cele mai multe genuri.

* * *

Turişti din întreaga lume ajung în fiecare vară în Cuba pentru a urma cursuri de dans, deoarece pe lângă faptul că este considerată insula muzicii, această ţară se mândreşte cu faptul că are câţiva dintre cei mai buni dansatori din lume. Este aşadar imposibil să nu observi muzica, ritmul ei atractiv şi senzual care te urmăreşte aici în mod plăcut şi te însoţeşte în permanenţă. Trebuie spus că muzica cubaneză este unul dintre pilonii fundamentali ai acestei naţiuni şi, după cum am afirmat şi cu alte ocazii, ar fi foarte greu să găseşti un cubanez care să nu ştie să danseze sau căruia să nu îi placă să se mişte în ritmul muzicii. Modul în care dinamica trupului exprimă ceea ce simte un cubanez atunci când ascultă muzică ne dă o idee clară despre spiritul iubitor de petrecere şi dans al locuitorilor celei mai mari insule din Antile.

* * *

Şi dacă vorbim despre mişcare şi expresie corporală, avem rumba, un gen de muzică tradiţională cu rădăcini africane, care este considerată mama multor ritmuri şi dansuri latino-americane. În anul 2016, rumba cubaneză, un amestec festiv de dans şi muzică, a fost declarată de către UNESCO Patrimoniu imaterial al umanităţii.

Rumba cubaneză este o manifestare cu amplu efect social, deoarece bogăţia ritmului său, ca şi senzualitatea şi graţia dansurilor şi cântecelor sale comunică o mare bucurie care îi uneşte pe oameni. Primele sale referinţe istorice datează chiar din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, când ritmurile acestea se auzeau în barăcile sclavilor, pe câmp şi în așezările din apropierea fabricilor de zahăr. Aşa numitele „cabildos” organizate acolo, (cuvânt care în Cuba colonială denumea un grup de sclavi din același etnie, care în zilele festive se reuneau pentru a sărbători conform obiceiului ţării lor de origine (Nota trad.) îşi desfăşurau acolo rumbele, adevărate petreceri în care se cânta, se dansa şi se consumau băuturi alcoolice şi mâncare. Muzica era în general improvizată şi se folosea orice obiect care putea servi cu succes ca instrument de percuţie, ca acompaniament pentru cântec, refren şi, desigur, dans.

Rumba, la fel ca şi alte dansuri, la începuturile sale a fost considerat un dans imoral. Cu timpul însă, Rumba a căpătat o mare popularitate. Atât de mare, încât a fost denumită genul „afro-latino” şi s-a integrat în cele din urmă în tot ceea ce ţine de lumea spectacolelor şi a cântecului. Există trei tipuri de rumba: yambú, columbia şi guaguancó. Guaguancó este unul dintre tipurile de rumba şi este considerat, de fapt, ca fiind cel mai elaborat dintre ele. Este un dans al seducţiei, al cuceririi sexuale care se bazează pe urmărirea amoroasă a femeii de către bărbat. Acest dans a fost unul dintre cele care au avut cea mare influenţă în afara Cubei. Acest lucru s-a datorat, printre altele, mişcărilor rapide aleșoldurilor, umerilor şi bazinului. Vorbim despre un ritm mai rapid decât rumba, în care bărbatul, cu dansul său senzual, bazat pe seducătoare mişcări ale pelvisului, încearcă să cucerească femeia, care îi respinge avansurile împotrivindu-se, dar ademenindu-l în acelaşi timp şi ea cu dansul său, într-un mod mai subtil. Acest act, care reprezintă cucerirea femeii de către bărbat, a primit numele de „vacunao” (cuvânt care ad litteram s-ar traduce prin „vaccinare”).

* * *

De la rumba trecem la conga. Acest dans popular cubanez este şi el tot de origine africană, are un ritm sincopat iar acompaniamentul este asigurat de tobe. Îşi are originea în festivităţile desfăşurate de sclavii negri. Se spune că este poate cel mai vechi dintre dansurile populare cubaneze. Conga este un gen muzical care se cântă şi se dansează. Aici ies în evidenţă bucuria, ritmul şi savoarea muzicii cubaneze. Şi vă asigur că dacă este un lucru care le face o plăcere deosebită cubanezilor, acela este să danseze conga, să se alăture mulţimii care merge în urma tobelor, pentru că dansul constă tocmai în a-i urma pe muzicieni, cu ritmul lor caracteristic. Iar la festivităţile de carnaval, conga este, fără nici o discuţie, protagonista.

Fiecare regiune cubaneză a dezvoltat şi personalizat acest gen muzical. Serbările populare asociate genului conga sunt patrimoniu muzical şi cultural al Cubei şi sunt evenimente de masă la care participă toată lumea, atât cubanezii, cât și turiştii. Una dintre cele mai faimoase conga este cea din oraşul Santiago de Cuba.

* * *

Iar acum vă propun să încetinim puţin ritmul şi să ne bucurăm de ceva ce ocupă, astăzi, un loc de frunte ca gen şi dans romantic în cultura hispano-americană. Este vorba despre bolero.

Boleroul a apărut în 1840 şi un fapt general acceptat este acela că prima piesă cânzată din acest gen a fost „Tristezas”, scrisă în anul 1883 în Santiago de Cuba de José Pepe Sánchez.

Se consideră că boleroul a fost interpretat în cluburi şi taverne, dar s-a transformat cu timpul în muzică de serenadă şi a fost bine primit de toate clasele sociale pentru melodiile sale romantice. El are un ritm domol, armonios, care face apel în versurile sale la sentimentele de dragoste. Se dansează în perechi, dansatorii fiind unul în faţa celuilalt, cu trupurile foarte apropiate (lipite unul de altul). La început se mişcă doar pelvisul, apoi se fac alte mişcări lente. Forma în care se dansează l-a făcut popular în întreaga lume. Astăzi are un loc deosebit ca gen şi dans romantic în cultura hispano-americană. Nu există petrecere cubaneză sau latino-americană în care să nu se audă aceste acorduri, cântate şi dansate cu emoţie. Boleroul apare, în mod obişnuit, la sfârşitul petrecerii, când băuturile şi-au făcut efectul, iar inhibiţiile s-au estompat în asemenea măsură, încât lasă frâu liber sufletului şi pasiunii.

* * *

Şi dacă vorbim despre stiluri şi dansuri cu ritmuri cubaneze, nu se poate să trecem peste cel numit casino, considerat cel mai complex dans cubanez de salon.

Şi aşa cum spune un cântec… Son-ul este tot ceea ce poate fi mai sublim pentru a bucura sufletul… Iar son-ul cubanez este unul dintre genurile de muzică şi dans cubaneze cu cea mai mare influenţă asupra muzicii şi dansurilor latino-americane. Apare la sfârşitul secolului al XIX-lea şi se datorează fuziunii tradiţiei muzicale africane cu cea de origine spaniolă. În son sunetele instrumentelor cu coarde se îmbină cu cele de percuţie şi li se alătură instrumentul „clave” cubanez. Potrivit specialiştilor, acest ritm devenise încă din anii ’30 ai secolului trecut, muzica de dans cu cea mai mare popularitate în Cuba.

Se spune că, poate, cea mai semnificativă contribuţie a son-ului este influenţa pe care a avut-o asupra muzicii latino de astăzi. Genul son este considerat baza pornind de la care a luat naştere salsa, binecunoscută în întreaga lume, şi care, în ţări precum Puerto Rico, Columbia sau Statele Unite ale Americii, se dansează într-un mod specific. În Cuba, stilul original de a dansa salsa poartă numele de casino. Este cu siguranță cel mai complex, dar şi cel mai distractiv dans cubanez de salon. Se dansează în perechi, acestea alcătuind un cerc. Este un dans complicat, deoarece are mai multe combinații de paşi de bază, combinaţii care trebuie cunoscute bine pentru a le putea executa corect. Altfel, te poţi pierde printre atâtea mişcări şi răsuciri care constituie caracteristica acestui dans numit de toţi „Rueda de Casino”.

* * *

Aşadar, dacă vizitaţi Cuba şi vă place dansul, nu rataţi ocazia de a lua lecţii. Vă rog să fiţi siguri de un lucru: cubanezii ştiu să danseze şi sunt, de obicei, profesori destul de buni !…

Realizat de Esther Reyes Corría RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)