Calatorie in jurul lumii – sambata 29 iunie ora 19
29 June 2019
Bilet de îmbarcare spre… Cetatea Neamţ, iar apoi către Cuba, pe urmele unei vechi tradiţii ce implică realizarea unuia dintre cele mai tipice preparate cubaneze: „El Aliñado”
30 June 2019

ILUSTRATE DIN CUBA – Las Parrandas de Remedios

Festivitatea „Las Parrandas de Remedios”, una dintre cele mai vechi din Cuba, a fost declarată Patrimoniu Cultural al Naţiunii în 2013. Cinci ani mai târziu, ea a ajuns să fie adăugată pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.

* * *

În întreaga lume există sărbători tradiţionale, care se păstrează în ciuda trecerii timpului. Una dintre cele mai cunoscute din Cuba, poartă numele de „Las Parrandas de Remedios” („parranda” însemnând, în acest context, petrecere). Ea are loc în orăşelul Remedios, din provincia Villa Clara, situată în centrul ţării. Aici, se desfăşoară an de an o manifestare populară tradiţională, considerată a fi este cel mai important moment al anului. El începe în ziua 24 decembrie, dată în care toți locuitorii sunt în stradă, gata să îşi susțină cartierul propriu în competiția „El Carmen” contra „San Salvador”. Sunetele acestei festivităţi se aud de mult, ele vin din trecut.

* * *

Se povesteşte că totul ar fi început în jurul anului 1820, când preotul Francisco de Quiñones, care oficia în biserica din oraş, şi-ar fi dat seama că enoriaşii preferau să doarmă în loc să meargă la slujbele de dimineaţă din perioada Crăciunului. (Despre aceste slujbe trebuie spus că se oficiau, la începutul secolului al XIX-lea, foarte devreme, în zorii zilei, din perioada cuprinsă între 16 – 24 decembrie şi culminau cu Liturghia din noaptea de Crăciun, care se desfăşura la miezul nopţii. – Nota trad.).

* * *

Aşadar, absenţa locuitorilor de la slujbele de dimineaţă din perioada Crăciunului nu a fost tocmai pe placul preotului Francisco de Quiñones, astfel încât, pentru a rezolva problema, el a avut fericita idee de a angaja un grup de copii care, în zorii zilelor din perioada menţionată, să facă o gălăgie atât de mare, încât să trezească din somn pe toată lumea. Astfel, copiii au început să străbată străzile, înarmaţi cu fluiere, trompete, huruitoare, cutii de tabla pline cu pietre şi tot felul de lucruri care făceau un zgomot infernal. Localitatea era împărțită în opt cartiere, iar copii cu formaţia lor ieşită din comun, urmau să treacă prin toate.

Dar iniţiativa părintelui Francisco de Quiñonez se pare că nu s-a bucurat de un succes deplin deoarece, după un timp, prin 1835, consilierul orăşenesc Genaro Manegía s-a plâns la primărie de zgomotul insuportabil pe care îl făceau copiii. Prin urmare, s-a dat o proclamație care le interzicea acestora să iasă înainte de ora patru dimineaţa. Desigur, la vremea aceea pe stradă se mai făceau şi fel de fel de serenade, cu chitare şi mandoline, dar cel mai mult ieşea în evidenţă această muzică foarte gălăgioasă care a continuat totuși, fără ca cineva să o poată opri.

* * *

În jurul anului 1851 s-au format două mari grupuri rivale, El Carmen şi San Salvador, care aveau în frunte două femei, Doña Chana Peña, respectiv Doña Rita Rueda. Ele sunt cele care au proiectat prima structură organizatorică a festivităţii şi i-au stabilit contururile. La vremea aceea ambele grupuri aveau câte un cor de cântăreţi şi instrumentişti pricepuţi la chitară, bandurria (tot un fel de chitară), harpă, botijuela (instrument muzical aerofon), corn şi tobă, care însufleţeau festivităţile. În felul acesta a început una dintre cele mai frumoase tradiţii ale Cubei, „Las Parrandas”din micul oraş Remedios.Şi de atunci până în prezent s-a păstrat frenezia concurenţei dintre cele două grupuri: pe de o parte, cartierul San Salvador, reprezentat de un cocoş… iar pe de alta, El Carmen, reprezentat de un şoim.

Rivale pentru o zi, cele două grupuri se confruntă pentru a câştiga un premiu caracterizat de satisfacții şi bucurii. Ele se iau la întrecere, creând care alegorice, focuri de artificii şi așa-numitele „trabajos de plaza”, care sunt nişte structuri luminoase, cu o înălțime de 20 până la 30 de metri. Ideea este ca totul să se facă în cel mai mare secret. Toți au mare grijă să nu fie spionați. Nici o parte nu trebuie să afle ce anume face cealaltă, până în ziua sărbătorii. Astfel, se face apel la diverse mecanisme pentru a finanța lucrările, fiind implicaţi o mulţime de specialişti, cum ar fi dulgheri, electricieni, designeri, croitori, pictori, decoratori şi mulţi alții care să încurajeze creativitatea, totul raportat la marele eveniment anual.

* * *

„Las Parrandas de Remedios” constuie una din cele mai importante trei festivități din Cuba. Ca fenomen cultural e foarte interesant faptul că, după aproape două secole, această tradiție s-a menținut, chiar dacă, aşa cum e firesc, a căpătat de-a lungul timpului nuanțe noi. Locuitorii nu mai sunt treziţi din somn, ci în Remedios pur şi simplu nu se doarme, iar fluierele și celelalte instrumente care făceau atâta gălăgie au fost înlocuite de cele mai spectaculoase focuri de artificii din Cuba. Trebuie să fii pe stradă în zilele dinaintea sărbătorii, care în mod tradițional are loc în 24 decembrie, pentru a-i vedea pe locuitorii din Remedios lucrând neobosit. Timp de 24 de ore cartierele se întrec pe rând, cu rachete luminoase și focuri de artificii, într-o competiție frumoasă, creând un adevărat spectacol de muzică şi culoare pe care îl prezintă localnicilor şi vizitatorilor din Cuba şi din alte părţi ale lumii.

* * *

Dar cum începe această sărbătoare ? Dimineața se pornește într-un pelerinaj care începe de la muzeul dedicat acestei manifestări numit „Museo de las Parrandas Remedianas” şi se ajunge până la cimitirul oraşului, unde odihnesc reprezentanți iluștri ai acestor festivităţi. În fruntea cortegiului sunt purtate steagurile ambelor cartiere, iar muzicienii interpretează polci. Între orele patru şi şase după-amiaza, cartierele intra unul după altul în piață, oferind o avanpremieră a ceea ce se va întâmpla noaptea. Conform tradiției, odată ce clopotele bisericii parohiale (Iglesia Parroquial Mayor) bat ora nouă, în seara zilei de 24 decembrie, fiecare grupare își dezvăluie secretul apărat cu grijă de-a lungul întregului an: designul carelor alegorice, felinarele, focurile de artificii şi structurile luminoase.

În jurul miezului nopții se instaurează un calm relativ, iar, în mijlocul scenei, în biserica parohială, se oficiază Liturghia de Crăciun. Apoi spectacolul continuă cu cele mai variate focuri de artificii şi cu muzica grupurilor care interpretează rumbe „de provocare” şi polci. Între două și patru dimineața îşi fac intrarea frumoasele care alegorice pentru a spune poveştile pe care le-au țesut de-a lungul întregului an Iar în ultimele două intrări se lansează din nou focuri de artificii, iar cerul oraşului abia dacă se mai zăreşte.

* * *

S-a luminat de ziuă, este 25 decembrie, iar cartierele El Carmen și San Salvador străbat străzile din Remedios proclamându-se câștigătoare în timp ce cântă rumbe de victorie în ritmul grupurilor de muzicieni. Dar cum se decide în cele din urmă câştigătorul ? Ei bine, în modul cel mai cubanez cu putință: în ritm de conga. La şase dimineața începe să răsune tradiționala conga, iar cartierul spre care se îndreaptă oamenii este declarat câştigător, steagul său fiind înălțat pe structura luminoasă. Dar, în cele din urmă, cu toții sunt câştigători.

* * *

Această festivitate este descrisă în felul următor de către tânăra regizoare Daniela Muñoz Barroso: „sărbătoarea se desfășoară cu muzică şi dansuri, conga, polcă şi changüí (dans popular cubanez) care reflectă energia şi emoţia publicului, între structurile luminoase ale căror impresionante jocuri de lumini îl transpun pe spectator în povestea ce o înfăţişează şi carele alegorice cu personajele lor pline de eleganță şi demnitate”.

* * *

Despre „LasParrandas de Remedios”, cubanezii vorbesc de fiecare dată cu bucurie, fiind o manifestare tradiţională, care aduce entuziasm şi creativitate, punând şi mai mult în valoare cultura cubaneză. Ceva care a început ca un divertisment, face parte astăzi din Patrimoniul Cultural Naţional al Cubei şi figurează totodată şi pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.

Realizat de Esther Reyes Corría – RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)