Născut în România – Dr Radu Botezatu
22 January 2017
Ilustrata din Amsterdam – Mircea Cărtărescu în urbea preferată
23 January 2017

IRAN – ESFAHĀN

 

La mijlocul drumului dintre Teheran şi Golful Persic se află Esfahān (sau Isfahān), al treilea oraş ca mărime din Iran, un loc încărcat de istorie, supus unui amplu proiect de restaurare.

Situat în mijlocul platoului iranian, la o altitudine de peste 1.500 de metri, oraşul Esfahān (renumit pentru ţesăturile, carpetele şi covoarele fabricate aici) îşi datorează existenţa râului Zayandeh Rud, care a format o adevărată oază în mijlocul platoului iranian, ce în vremuri îndepărtate a fost acoperit de nisip. În timpul Dinastiei Safavizilor, aşezarea a devenit capitala Persiei, fapt ce a coincis cu o perioadă de avuţie şi de influenţă, pe care nu a mai întâlnit-o apoi de-a lungul istoriei sale.

* * *

Făcând aluzie la situarea geografică a oraşului Esfahān, în Iran există o vorbă pe care o auzi aproape ori de câte ori îi pomeneşti numele: „Cine merge la Esfahān se va bucura de sănătate”. Şi asta fiindcă aici există câteva izvoare cu apă, ce ajută la tratarea afecţiunilor gastro-intestinale.

* * *

Esfahān, cunoscut în Antichitate sub numele de Aspanada, exista deja pe vremea parţilor, care au purtat lupte grele cu romanii în primele două secole ale erei creştine. Dar oraşul a cunoscut prima perioadă de adevărată înflorire sub conducătorii seleucizi (mai ales în timpul lui Malik Şah I), al căror stat cuprindea, în secolul XI, suprafeţe întinse din Orientul Apropiat şi Mijlociu. La rândul lor, otomanii au îmbogăţit şi ei infrastructura Esfahānului, construind primul pod peste Zayandeh Rud.

* * *

Perioada dezvoltării paşnice a oraşului Esfahān s-a încheiat însă când a fost cucerit de armatele temutului Timur Lenk, în 1387, care a dat ordin să fie ucişi atunci zeci de mii de perşi. Înfrângerea a fost deosebit de grea, astfel încât aşezarea a avut nevoie de 200 de ani pentru a-şi reveni. Mai precis, Esfahān şi-a schimbat radical înfăţişarea în timpul domniei şahului safavid Abbas I (supranumit cel Mare), când palatele minunate şi moscheile monumentale au adus oraşului faima de a fi cel mai important centru urban din Orientul Apropiat, din punct de vedere arhitectonic.

* * *

Probabil că nici un alt oraş nu este în la fel de mare măsură opera unui singur om precum Esfahān, care îşi datorează aproape toate monumentele importante lui Abbas cel Mare. În secolul XVII, aşezarea cu clădirile sale splendide şi maiestuoase, ajunsese vestită în întreaga lume. Din fericire, după ce a fost „eliberat” de funcţia de capitală, Esfahān (situat de altfel departe de principalele zone de conflict) a reuşit să îşi salveze de la distrugere monumentele valoroase, pe care astăzi le pune cu mândrie la dispoziţia vizitatorilor.

Cele mai frumoase monumente din Esfahān, sunt grupate în centrul oraşului, în jurul Pieţei Şahului, care face parte din Patrimoniului Mondial UNESCO. Însă edificiile interesante nu lipsesc nici din celelalte zone ale aşezării, cum ar fi exemplu podurile sau Cartierul Jolfa (ce datează din secolele XVII – XVIII), locuit în cea mai mare parte din armeni, care în Epoca Safavizilor au făcut accesibile oraşului drumurile comerciale către nord. Aici există, oricât ar părea de curios, Biserica Sfânta Maică a Domnului şi Biserica Bethlehem, ce aparţin creştinilor. Lor li se adaugă şi Catedrala Vank, un edificiu demn de luat în seamă, ce susţine sub aceeaşi cupolă, două religii: creştinismul şi mahomedanismul şiiţilor, care îşi împart în bună înţelegere fiecare perete.

Cât despre atracţiile sale turistice, Esfahān are foarte mult de oferit, de la mulţimea de minarete şi cupole (de un albastru ca peruzeaua) care conferă oraşului o frumuseţe aparte, până la bulevardele largi flancate de plopi, brazi şi platani. Şi să nu uităm de Marele Bazar, ridicat iniţial în secolul XI (în partea de sud-est a Moscheii Jameh), dar care s-a extins mai apoi prin diferite arcade şi camere. Aici, în timp ce vă veţi face cumpărăturile, veţi fi întâmpinaţi de proprietarii unor mici magazine care vă vor arăta cum confecţionează obiectele artizanale sau veţi fi ajutaţi să descoperiţi adevărata calitate a covoarelor persane.

La finalul unei şedinţe de cumpărături, vă puteţi relaxa vizitând Muzeul Naţional al Bijuteriilor, ce se află în apropiere, ori puteţi servi o cafea sau de ce nu masa, la unul din restaurante, unde vă recomandăm să comandaţi Koresh-e Fesenjan (aşa numita „mâncare a mireselor”). O delicioasă tocăniţă preparată din carne de pui sau vită, asezonată cu sos de rodii, ce are o aromă deosebită. „Nu este greu să găteşti Fesenjan – spun femeile persane – dar e greu să rezişti în casa bărbatului care te-a ales, dacă nu ştii să-l faci.”

* * *

Ajunşi în Esfahān, un sfat ar fi să vă începeţi vizita din Piaţa Şahului, o imensă arenă a soarelui şi în acelaşi timp o bijuterie dedată ochilor prin monumentele ce le adăposteşte. În partea estică a pieţei, se ridică Moscheea Sheikh Lotfollah, gândită de Abbas I drept loc personal de rugăciune, fapt ce explică de ce, spre deosebire de celelalte lăcaşuri de cult, este mult mai mică şi nu are nici un minaret. Pe parcursul a câteva secole, accesul publicului larg a fost aici interzis, însă în prezent uşile Moscheii Sheikh Loftollah sunt deschise tuturor celor ce vor să-i treacă pragul.

Moscheea Sheikh Lotfollah din Esfahān, reprezintă una dintre capodoperele arhitecturii Safavide iraniene. Un proiect de secol XVII în care au fost angajaţi cei mai buni meşteri, ce au reuşit o decorare extrem de complexă, atât la interior cât şi la exterior, creând în final o operă de artă inestimabilă. Portalul de la intrare este acoperit de un decor de stalactite pe care s-au ataşat mozaicuri de faianţă, ferestrele prin care pătrund razele soarelui dispun de dantelării minunate, iar domul este decorat cu picturi islamice.

* * *

Spre deosebire de Moschea Sheikh Lotfollah de mici dimensiuni, tot în Piaţa Şahului, în partea sa de sud, se află Moscheea Shah (sau Moscheea Imam, cel mai vizitat loc din oraş), ce dispune de un minaret cât şi de o curte interioară. Cei ce ajung aici sunt captivaţi de frumuseţea plăcilor de mozaic şi a inscripţiilor caligrafice. Lăcaşul de cult a fost ridicat între anii 1611 – 1629, la dorinţa şahului Abbas I, pentru a-şi arăta puterea, construcţia fiind menită să rivalizeze cu Moscheea Jameh („Moscheea de Vineri”), la acea vreme cea mai importantă moschee din oraş, unde în secolul XIV conducătorul mongol Oljaitu a dat ordin să fie construit un mihrab (o nişă pentru rugăciune orientată spre Mecca), fără pereche în lumea musulmană.

* * *

Pavilionul celor „40 de coloane” ridicat în vremea şahului Abbas al II lea (în realitate sunt 20 coloane ce se reflectă în apă şi creează această iluzie) şi Palatul Ali Qapu (din timpul lui Abbas I) sunt şi ele obiective turistice pentru care merită să vă faceţi timp, odată ce aţi ajuns în Esfahān.

Palatul Ali Qapu a fost construit în secolul XVII şi dispune de o minunată terasă de unde şahul urmărea jocurile de polo călare (sportul naţional persan) sau diferite parade. Clădirea cu şase etaje (bogată în picturi murale având motive florale, animale şi păsări) a fost folosită pentru a găzdui recepţii şi banchete regale, pragul său fiind trecut numeroşi ambasadori ori oficiali înalţi ai statului. La ultimul etaj al Palatului Ali Qapu, vizitatorul va descoperi o cameră dedicată muzicii, unde pereţii sunt decoraţi cu încrustaţii circulare, care au nu doar o valoare estetică ci influenţează şi acustica.

* * *

Înainte de a părăsi Esfahān, rezervaţi-vă câteva minute pentru a merge pe sub Podul Khaju. Principalele elemente de atracţie ale sale sunt „saloanele princiare”, decorate cu faianţă, de unde şahul Abbas al II lea vorbea mulţimii. Noaptea, cei doi lei din care îl păzesc îşi aprind ochii de fosfor şi scrutează cu ei întunericul.