DOCUMENTAR: 90 de ani de la nașterea scriitorului Petru Creția
21 January 2017
UNTEATRU anunţă un nou spectacol – „Lumea dinăuntru / World Within“ de John Elsom
21 January 2017

IRAN – PERSEPOLIS

 

Persepolis – la aproximativ 650 km de Teheran şi 70 km de Shiraz – aceasta este destinaţia noastră de astăzi. Vechea capitală a Persiei (considerată a opta minune a lumii antice), cu numeroase coloane, porţi şi statui măreţe, reprezintă în prezent un simbol naţional pentru Iran, aşezarea fiind înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

* * *

Până în secolul XX, cunoştinţele despre Persepolis au fost foarte limitate, până când doi arheologi germani Ernst Herzfeld şi Erich Schmidt au început să cerceteze Câmpia Marv Dasht. Excavaţiile, finanţate de Institutul Oriental al Universităţii din Chicago, au dus în cele din urmă la descoperirea zidurilor vechii capitale a perşilor în anii ’30 ai secolului trecut.

* * *

Ceea ce a fost creat la Persepolis cu mii de ani în urmă, este considerat de către istorici şi arheologi a opta minune a lumii antice. Pentru a construi oraşul, a fost mai întâi nevoie de pregătirea unei fundaţii artificiale, iar faptul că aşezarea se ridică la marginea lanţului muntos Kuh-e-Rahmat, numeroase stânci au fost îndepărtate sau netezite. Abia după aceea muncitorii au putut începe cu adevărat lucrările.

Aşa după cum ne confirmă şi o inscripţie sculptată, Persepolis (capitala Imperiului Ahemenid, care în traducere înseamnă „oraşul perşilor”) a fost întemeiat de către Darius I în 518 îen. (sau 520 îen.).

* * *

 

Ruinele oraşului Persepolis sunt pentru cei ce le vizitează, un indiciu grăitor al vastităţii şi bogăţiei aşezării, cu toate că vechile culori, printre care predominau albastrul şi auriul, împreună cu decoraţiunile opulente au dispărut pentru totdeauna. Însă istoricii şi arheologii, au reuşit însă ca urmare a unei munci asidue, să reconstituire în mare parte ceea ce a fost odată capitala perşilor. Astfel, se poate afirma cu siguranţă că aceasta era înconjurată de un zid triplu din granit şi beneficia de un sistem de canalizare.

* * *

În Persepolis porţile palatelor au fost acoperite cu plăci din aur şi argint, iar pereţii interiori decoraţi cu mozaicuri, ce reprezentau diverse animale, flori dar şi siluete ale „Nemuritorilor” (aşa cum erau denumiţi soldaţii din garda regală). Iar toată această opulenţă, nu avea cum să treacă neobservată de către rivali. Drept urmare, legenda ne povesteşte că Alexandru cel Mare a fost cel care a avut prima tentativă de distrugere a oraşului, prin incendiere, în anul 330 îen., după ce mai întâi l-a prădat. Se spune că el ar fi luat această măsură la îndemnul lui Thais (o femeie din anturajul său, originară din Atena), drept răzbunare pentru distrugerea sanctuarelor ateniene de către perşi. Şi tot legenda, ne asigură că mai târziu, regele macedonean, a regretat fapta sa.

Referitor la comorile ce au fost luate de Alexandru cel Mare din Persepolis, istoricul grec Plutarh, menţionează că regele macedonean a avut nevoie de 20.000 de catâri şi de 5.000 de cămile pentru a-şi transporta prada de război.

* * *

Pe terenul oraşului Persepolis, înconjurat de ziduri, se pătrundea în trecut pe nişte uriaşe scări duble, ce străbăteau Poarta lui Xerxes I şi se îndreptau către Marea Terasă. Aici se ridica una dintre cele mai mari construcţii ale Antichităţii, Palatul Apadana, pe drept cuvânt o capodoperă a arhitecturii antice.

* * *

Palatul Apadana din Persepolis a fost conceput ca o clădire măreaţă (inspirată de construcţiile mesopotamiene). Lucrările au început în anul 515 îen., la ordinul lui Darius I şi au fost încheiate de către fiul acestuia, Xerxes I. Cât despre creaţia sa arhitecturală, aceasta a fost de-a dreptul grandioasă, cu două scări de acces simetrice, ziduri acoperite cu gresie şi decoraţiuni cu imagini de lei, tauri şi flori, la care se adăugau numeroase frize. Iluminarea studiată a acoperişului şi utilizarea grinzilor de lemn, le-a permis arhitecţilor să folosească în spaţiile deschise un număr minim de coloane uimitor de subţiri.

Palatul Apadana mai dispunea de asemenea şi de o cameră pătrată cu laturile de aproximativ 60 de metri. Aceasta a servit regilor Persiei drept sală de audienţe şi primire a oaspeţilor, ea fiind protejată de un acoperiş gigantic din lemn preţios (cedru, abanos şi tec), sprijinit pe coloane cu o înălţime de 25 de metri, ce aveau în partea de sus sculpturi de animale.

În confruntarea cu timpul, palatul a avut mult de suferit. Astfel, în secolul XVI (conform documentelor) încă se mai aflau în picioare 40 de coloane (din cele 72 câte se crede că au fost iniţial), din păcate astăzi vizitatorul mai poate admira doar 13 dintre ele.

* * *

În apropiere de Palatul Apadana, atât Darius I cât şi fiul său Xerxes I şi-au construit palate, destinate să reflecte bogăţia şi puterea imperiului pe care l-au condus. Iar la foarte mică distanţă de acestea au fost ridicate „Sala celor 100 de Coloane” (sau Sala Tronului lui Xerxes I), Tryplonul (Sala de Consiliu), Haremul (lângă care turistul găseşte astăzi un mic muzeu unde sunt expuse o parte din obiectele descoperite în săpături) şi Visteria. În interiorul acesteia din urmă, fiind adunate cele mai de preţ trofee aduse din expediţiile de război.

* * *

În Persepolis, totul a fost gândit minuţios până la cel mai mic amănunt, astfel că propileele (adică intrările monumentale într-un edificiu din Antichitate, cu mai multe porţi reunite prin porticuri), sălile oficiale şi apartamentele private, aveau deschidere către o curte şi erau legate între ele de coridoare.

* * *

Spre deosebire de zilele noastre, când în Persepolis ajung turişti din toată lumea pentru a-i admira ruinele odată ce trec pe sub „Poarta tuturor Naţiunilor”, în trecut pe vremea Imperiului persan, în oraş străinilor le era interzis să pătrundă. Totuşi, o dată pe an (de „Nowruz” – în timpul Anului Nou persan), regele ahemenid organiza o fastuoasă recepţie la care emisarii de cel mai înalt rang ai naţiunilor supuse primeau privilegiul de a îngenunchea în faţa tronului şi de a oferi daruri şi tributuri. Şi pentru ca evenimentul să rămână înregistrat pentru posteritate, imagini din timpul acestui ceremonial au fost sculptate pe zidurile oraşului Persepolis, ele putând fi văzute şi astăzi.

* * *

Popoarele care i-au onorat pe regii Imperiului persan, reprezentaţi pe basoreliefurile marii scări ai Palatului Apadana, au fost menţionaţi şi în vechile cronici. Cât despre daruri, acestea includeau ţesături şi stofe dintre cele mai fine, arme, piei de animale, pietre preţioase, bijuterii, parfumuri şi animale. Documentele mai menţionează de asemenea şi că la sfârşitul fiecărei ceremonii ce avea loc cu ocazia Anului Nou persan, regele şi suita sa obişnuiau să primească pe unii dintre oaspeţi într-o audienţă privată, după care ziua se încheia cu un banchet.

* * *

Ce mai trebuie menţionat despre oraşul Persepolis, este faptul că deşi este compus dintr-un întreg şir de clădiri, fiecare rege în parte având contribuţia sa, aşezarea este surprinzător de unitară. Atât prin infrastructura comună (aducţiuni cu apă, canale subterane), cât şi prin structura palatelor în sine, indiferent de monarhii care le-au ridicat.

Regii Persiei, s-au îngrijit însă nu doar de măreţia de care s-au bucurat în timpul vieţii, ci şi de locul odihnei lor veşnice. Astfel, dincolo de zidurile oraşului Persepolis, se găseşte mormântul lui Artaxerxes I şi Artaxerxes al II lea, iar ceva mai departe se află mormintele regale ale lui Darius I şi Xerxes I.