” Cred că valoarea esențială a operei de artă este conținută în spiritualitatea ei, în capacitatea de a crea semne de întrebare esențiale, în posibilitatea de transpunere a privitorului într-o stare de visare și meditație. (…) Fiecare tablou înseamnă pentru mine o nouă încercare de a cunoaște esența lucrurilor, de a mă cunoaște în raport cu ele, este un dramatic colocviu cu mine și cu lumea. Fiecare tablou este o confesiune pe care o fac celorlalți sau numai mie, o încleștare între spiritul meu mereu efervescent și indiferența, pasivitatea materiei. Munca mea se îndreaptă spre găsirea echivalențelor plastice cele mai fidele trăirilor mele și această muncă nu are niciodată sfârșit.”
Marin Gherasim Geometria magmei, Editura Paralela 45, 2012
Pe 19 februarie a fost lansat la Librăria Cărturești Carusel un impresionant volum dedicat pictorului Marin Gherasim. Apărută la Editura Vellant într-o formă grafică deosebită, cu un text de Alexandru Davidian , într-un format bilingv, lucrarea reprezintă un eveniment editorial de excepție. Horia Roman Patapievici, un bun cunoscător al operei artistului a fost invitatul special al acestui eveniment. Am discutat cu el despre modernitate , despre artiștii contemporani , captivi în marea lor majoritate în labirintul ateu al lumii, despre ABSIDELE lui Marin Gherasim ce evocă gloria Bizanțului, dar și zbuciumul modernității.
” Dar oare șlefuirea sensibilității și gândirii omului, crearea unei perspective mai înalte de viață, realizat prin opera de artă, nu face parte tot din * misiunea socială a artistului*? De unde această neîncredere în propriile unelte ale unor artiști, ale unor intelectuali? De ce mimează a acțiune pe care nu o îndeplinesc în mod real? Câți dintre ei au alinat o suferință, câți au ameliorat o situație absurdă din lumea de azi?” Iată câteva întrebări esențiale pe care le nota Marin Gherasim în jurnalul său în iulie 2010,text tipărit mai apoi în volumul Geometria magmei.
Viziunea creștină despre pomenirea celor plecați la Domnul, despre Învierea sufletului și a trupului, este o taină pe care pictorul reușește să o sugereze prin mijloace plastice extrem de rafinate, subliniază Horia Roman Patapievici în interviul realizat pentru Radio România Cultural.
” Toată arta lui Marin Gherasim îmi pare acum un imn adus fragilității în care răul nu a putut găsi adăpost, pentru că nu are puterea să o strice.(…) Puține afirmări mai triumfătoare ale speranței cunosc în toată arta contemporană, decât aceste abside ale lui Marin Gherasim.”
În decembrie 2010, în aceleași file de jurnal, pictorul mărturisește: ” să nu distrugi speranța din oameni, speranța unei mântuiri, speranța că există un Dumnezeu care veghează, le ține pe toate împreună, dă sens vieții.”
***
In cea de a doua parte a emisiunii REConCHILLiant de sâmbătă 22 februarie 2020 vă propunem și o reîntâlnire cu doamna Felicia Waldman, coordonator al Centrului de Studii Ebraice și editor al revistei academice Studia Hebraica. Modul de raportare al omului modern la textele sacre a fost punctul de plecare al dialogului nostru. Interpretarea Torei la viața de zi cu zi permite o armonizare a tradiției cu lumea modernă. Unul din mesajele importante transmise de un cercetator la Talmudului peste secole este : ” Ce ție nu-ți place, altuia nu face!” subliniază Felicia Waldman.
Ce sunt așa-numitele traume transgeneraționale, despre care se vorbește tot mai mult în anii din urmă, cum se transmit și ce impact au asupra generațiilor supraviețuitoare unei mari tragedii umane este o altă temă pe care o vom aborda în acestă ediție.
O perspectivă extrem de interesantă, dar puțin cunoscută publicului din România, este cea pe care ne-o propune Annick de Souzenelle în Simbolismul corpului uman: ” Am înțeles că , în această aventură grandioasă, fiecare membru și fiecare organ al corpului au un rol a cărui funcție imediată este manifestarea. Am auzit numele fiecăreia dintre aceste părți ale corpului răsunând de sensul funcției sale și mi-am dat seama de ce primele verterbre se numesc sacrale, de ce creierul mic e numit pomul vieții, iar straturile optice-paturi nupțiale.Perturbat, dezorientat în privința acestei vocații fondatoare, corpul suferă; el vorbește la nivelul organului care semnifică originea tulburării și o manifestă.Corpul vorbește, trăiește; el transmite cerința de creștere a nucleului ființei cuprins în fiecare din celulele sale menite a-i elibera energia. Finalitate sa este corpul divin, modelul său, care i s-a arătat lui Moise și a cărui imagine ne-a transmis-o sub forma Arborelui Sefirot-urilor.Viața cuprinsă în intervalul dintre naștere și moarte este, așadar, povestea acestei reîntoarceri: reîntoarcere a Omului-de-jos la Omul-de-sus, a lui Adam la Elohim, conform mitului biblic. E povestea chemării irezistibile a acestei * cununii* a lor” . Felicia Waldman ne va ajuta să întrezărim câte ceva din tainele acestor texte.
La Radio România Cultural, sâmbătă 22 februarie 2020 de la ora 14,30 într-o emisiune de Daniela Rei Vișan