VENOM- un nou antierou MARVEL ia cu asalt Box Office-ul, de Michaela Platon

Nu pot să afirm că filmul lui Ruben Fleischer este unul care inovează genul sau că ocoleşte clişeele, dar este neîndoielnic că „anti-eroul” pare să câştige teren, mai ales în inflaţia de super eroi care a luat cu asalt marile ecrane în ultimii ani. Aşa că punând laolaltă tot ce ar fi de interes pentru un public avizat şi dornic, acest action-adventure- SF- fantasy este un film care te face să pactizezi cu protagonistul, care nu e neapărat de la început unul pozitiv. Şi cred că tocmai în coexistenta simbiotică a celor doi şi în felul în care forţa umană prevaleaza- rezidă faţetă interesantă şi inovatoare a acestui personaj care se revendică din acelaşi univers MARVEL. Căci dacă iniţial părea că extraterestrul va prelua „conducerea”, caracterul omului a înclinat balanţa în aşa fel încât alien-ul este câştigat de partea cauzelor bune terestre, coabitarea devenind una bilateral avantajoasă şi susţinută de un dialog pe alocuri nostim.

Tom Hardy este în rol, jurnalistul de investigaţie nonconformist şi fără frică, puţin plin de sine dar sociabil şi generos venindu-i perfect,ca şi acela de jumătate a nou createi entităţi care la final ajunge să spună aproape cu mândrie: We are VENOM!

Personajul negativ urmează tiparul clasic de dereglat mintal briliant şi carismatic ce se vede stăpânind literalmente lumea- în fapt o fiinţă incapabilă de empatie, egocentrică şi monomaniaca, momentul în care îşi primeşte „răsplata” pentru acţiuni fiind unul care ne satisface plenar. Căci răul manifest căruia i se plăteşte cu aceeaşi monedă este rezoluţia pe care o dorim pentru poveştile cu genul acesta de încleştări şi pentru lecţia intrinsecă, dar şi pentru bucuria simplă de a vedea binele izbândind.

Printr-un paradox care justifica  teoria că e mai important ce faci şi cum gândeşti decât cum arăţi, Venom sfârşeşte prin a ne place, această turnură de atitudine venind cu asumarea posturii de justiţiar, momentul fiind cel care marchează naşterea unui alt personaj care o să expandeze în mai multe producţii.

Cu experienţă mai degrabă în regia de recame şi videoclipuri, Ruben Fleischer  reuşeşte să coaguleze pe ecran acest script, dar fără a avea o contructie regizorala, fără a veni cu o tuşă personală care ar fi ridicat filmul. Dar chiar şi aşa VENOM o să placă tocmai prin multiplele asemănări cu filme de acţiune celebre cu urmăriri spectaculoase, cu SF-uri antologice care ne-au tăiat răsuflarea şi prin fantasy-uri înduioşătoare cu mesaj pozitiv. Căci dincolo de orice contează energia pe care o aduce această peliculă, personajul acesta nou cu evoluţia lui specială şi mai puţin povestea în sine- spusă şi raspusa pe ecran şi pe hârtie.

Aşa că vă recomand filmul cu o coloană sonoră foarte bine calibrată scrisă de Ludwig Göransson- cel care a lucrat şi la franciza Rocky, la CREED şi Black Panther, aşa că muzica lui multifaţetată se împleteşte excepţional cu aceea a lui Eminem expandând prin tehnologia Dolby Atmos până în pragul perfecţiunii.

Distribuţia este  întregită de Michelle Williams în rolul de She-Venom/avocata Anne Weying şi prietena lui Eddie Brock-jurnalistul, Riz Ahmed care este Carlton Drake- multimiliardarul inventator şi proprietaar al fundaţiei LIFE, şi Jenny Slate în rolul doctorei Dora Skirth, fiecare ok în prestaţia lui, fără să ne uimească însă.

Cu imagine şi efecte speciale de foarte bună calitate VENOM intra în cinematografe cu premisele unui film care nici nu o să ne bântuie ( deşi e cu extratereştrii urâţi), nici nu o să ne moralizeze şi nici nu o să ne pună pe gânduri în aşa fel încât să ne „cauzeze”. Iar dacă luăm totul drept ceea ce este: eternă poveste a binelui vs rău, vă garantez că o să vă placă într-atât încât să-l aşteptaţi cu interes şi pe următorul!