Interviu cu câștigătorul Premiului Oscar- regizorul LASZLO NEMES – realizat în exclusivitate pentru România Cultural de Michaela Platon
24 June 2019
Dragoș Bucur, Tudor Chirilă și Dana Rogoz sunt printre noii mentori ai IDEO IDEIS (06-12 august)
24 June 2019

Vladimir Smith-Mesa (University College London) despre „El Brigadista”

Luni 24 iunie debutează la cinematograful Union festivalul „Lumi comuniste pe ecran: Dincolo de alb și negru”. Vor fi proiectate două filme, „Învățătorul” (Cuba, 1978 – 18.30) și „Primul învățător” (Uniunea Sovietică, 1965 – 20.40). Cel de-al doilea este filmul de debut al regizorului rus Andrey Konchalovsky (cunoscut pentru filme importante precum precum „Leul în iarnă” sau „Casa nebunilor”). „Primul învățător” analizează antagonismului între generații și efectele ofensivei cultural-politice a regimului sovietic asupra unei comunități din Kârgâzstan. El va fi introdus, în limba engleză, de Kristin Roth-Ey (University College London). 

Prima proiecție din cadrul festivalului, „Învățătorul”, va fi introdusă, în limba engleză, de Vladimir Smith Mesa (UCL). Vladimir ne-a oferit permisiunea de a reda extrase din teza lui de doctorat (http://discovery.ucl.ac.uk/1336532/) despre „Învățătorul” și regizorul acestuia, Octavio Cortázar. Vi le prezentăm mai jos, traduse de Viviana Iacob, cu unele ajustări editoriale necesare pentru a asigura omogenitatea textului.

„Octavio Cortázar Jiménez a fost implicat în activitățile ICAIC (Institutul Cubanez de Artă și Industrie Cinematografică) încă din 1959. A început să lucreze în calitate de coordonator al Enciclopedia Popular, un departament special creat de noul regim revoluționar în 1961 pentru a susține campania de alfabetizare. Cortázar a fost asistent de regie pentru filmul lui Vladimir Ĉech „Pentru cine dansează Havana?”

[un proiect care reflecta la acea vreme solidaritatea internaționalistă a
regimului comunist cehoslovac cu noua conducere revoluționară, n.t.]

. Cortázar a călătorit în Cehoslovacia pentru a studia regia de film la Academia de Arte Performative (FAMU) din Praga. În 1967, se întoarce în Cuba unde realizează primul său film „Por primera vez” („Pentru prima dată”) care este considerat un clasic al documentarului de artă. Filme precum „Acerca de un personaje que unos llaman San Lázaro y otros llaman Babalú” („Despre un personaj caruia unii ii spun Sfântul Lazăr dar alții îl numesc Babalú”, 1969) îl consacră în acest gen cinematografic.

Filmul artistic de debut al lui Cortázar, “El Brigadista” (Învățătorul),  unul dintre cele mai populare filme din Cuba, este inspirat de un eveniment istoric: campania de alfabetizare în timpul căreia doi învățători, adolescenții Conrado Benitez și Manuel Ascunce Domenech, și un fermier au fost omorâți de opozanți ai regimului. Filmul prezintă această tragedie prin intermediul poveștii unui personaj fictiv, tânărul voluntar Mario. Decizia lui Cortázar de a selecta un adolescent ca personaj principal al filmului ne reamintește de cinematografia sovietică din anii 1950, când tinerii erau eroii pozitivi ai viitoarei societăți comuniste, într-o inversie carnavalescă a poveștii de re-educare, când un membru al noii generații devenea profesorul celor mai în vârstă, când adolescentul devenea  eroul favorit pentru că se răzvrătea împotriva fostelor figuri de autoritate. În acest mod erau abil ilustrate valori în schimbare, valori pe care comunismul le impunea în noua societate. „El Brigadista” reamintește însă și de cinematografia perioadei de „dezgheț” (de-stalinizare), datorită etosului utopic revitalizat specific anilor șaizeci. Actorul Salvador Wood, care interpretează unul dintre personajele principale, este de asemenea protagonistul celei de a patra povești a filmului „Eu sunt Cuba” („Soy Cuba”) a regizorului sovietic Mikhail Kalatozov [un film controversat în momentul difuzării sale, dar care a fost recuperat în Occident datorită tehnicilor inovative de filmare, n.t]. Alegerea aceluiași actor ca lider al satului în filmul lui Cortázar reprezintă un caz de intertextualitate.

Prima scenă sintetizează întreaga idee a filmului „El Brigadista” explicând nu numai tumultul generat de campania de alfabetizare ci și modul în care acesta depășește imaginea stereotipică a învățătorului în mediul rural. Brigadiștii cubanezi erau în majoritate adolescenți din orașe, care se angajau în proiectul politic-educativ al regimului revoluționar. Legătura cu modelul sovietic este definită prin experiența practică, și anume impunerea datoriei de a combina studiul și munca. În cadrul sistemului educațional cubanez, țăranii tineri călătoreau la Havana pentru cursuri speciale. Aceștia erau cazați în unele dintre cele mai luxoase hoteluri și case în zone anterior exclusiviste precum Vedado, Miramar și Playa. Distrugerea acestor locuri și a tot ce era în interiorul lor, inclusiv mobilierul și alte obiecte culturale importante, s-a datorat ignoranței noilor chiriași dar si ideii că toate aceste “artefacte” reprezentau sistemul “vechi și corupt” din trecut. În același timp, angajații și elevii școlilor din orașe au fost trimiși să lucreze în mediul rural timp de 45 de zile în fiecare an. În Cuba, în anii șaizeci, a fost creată un nou tip de școală, numită “escuela en el campo”. Aceste instituții gimnaziale erau situate în mediul rural, fiind destinate în primul rând elevilor și invățătorilor din mediul urban. Elevii locuiau acolo pe întreaga durată a semestrului, călătorind acasă în fiecare vineri și revenind duminică. Acest tip de școală combina munca cu studiul. Mii de familii cubaneze au fost practic destrămate ca urmare a faptului că adolescenții petreceau mai mult timp în afara acestui mediu tradițional, colectivul devenind noua lor familie. Asemenea aspecte sunt reflectate în „El Brigadista”.

Filmul face aluzie la evenimentele istorice din Golful Porcilor [unde în aprilie 1961 cubanezi din exil sprijiniți de CIA au eșuat în încercarea de a răsturna regimul comunist din Havana, n.t.]. În film, evenimentul are loc în apropiere de Maniadero Chiquito, locul în care predă Mario. Părinții lui Mario vin să îl ia înapoi la  Havana, dar el decide să rămână, demonstrând astfel solidaritatea cu noua ordine politică. Într-o altă scenă, un tânăr învățător și un fermier sunt capturați de „contrarevoluționari”  și linșați cu sârmă ghimpată. Secvența recreează asasinarea învățătorului Manuel Ascunce Domenech și a studentului său, Pedro Lantigua, uciși în Escambray. Aceste scene dramatice provoacă un puternic răspuns emoțional  din partea spectatorului.

Cortázar  a folosit înregistrări documentare din timpul campaniei de alfabetizare, în special material din filmul lui Manuel Octavio Gómez „Historia de una batalla” (1961). Cortázar modifică însă scena finală insistând asupra idealului revoluționar masculin; ultima scenă din filmul Gomez arată revenirea acasă a unei tinere care participase în campanie. „El Brigadista” este un exemplu de film „documentar-artistic”. Natura experimentală a acestuia nu se regăsește în felul in care este utilizată camera, ci mai degrabă în conținutul său. Filmul este semnificativ deoarece ilustrează tumultul primei campanii a revoluției culturale care a cuprins Cuba [odată cu preluarea puterii de către gherilele conduse de Fidel Castro, n.t.].”

Text de Vladimir Smith-Mesa