Ilustrată din Amsterdam - Literatura în limba română versus editurile olandeze

Editura olandeză Pegasus a prezentat ieri două noi traduceri din literatura română contemporană. Este vorba de romanul de debut al Ruxandrei Burcescu (România), Instabil, tradus de Charlotte van Rooden şi de romanul Kinderland semnat de Liliana Corobca (Republica Moldova) tradus de Jan Willem Bos. Cu acesta din urmă am vorbit despre cum s-a schimbat în ultimii ani atitudinea editurilor olandeze față de literatura de limbă română.

Jan Willem Bos: „Sunt două romane total diferite. Ruxandra Burcescu scrie despre niște personaje destul de bizare și problematice. Dar un roman foarte bine scris și este o scriitoare tânără și foarte talentată și avem speranțe mari că o să ne mai surprinde și în viitor. Liliana Corobca, bineînțeles, este un nume mult mai cunoscut. Romanul Kinderland a apărut deja în mai multe limbi, știu că în germană și în engleză și știu că va apărea și în norvegiană în decursul anului viitor. Este un roman care se desfășoară în întregime într-un sat din Republica Moldova, de unde se trage autoarea, deși cred că are domiciliu mai mult în România. În acel sat din Republica Moldova - în anii 90, anii recenți, romanul nu este datat exact - au rămas trei copii în timp ce părinții s-au dus la muncă să facă bani serioși în Italia, cum este cazul mamei sau în Rusia, cum este cazul tatălui. Și a rămas această fată de 12 ani cu cei doi frățiori ei, care sunt mult mai mici. Mă bucur de aceste două romane că au apărut acum și că am putut să le prezentăm publicului olandez și românilor stabiliți în Olanda. Și e o mare bucurie că au putut să vină cu ajutorii ICR-ului și autoarele.”

Jan Willem Bos, © arhiva personală.

Subiectele acestea sunt foarte importante pentru noi românii, moldovenii, știm foarte bine situația din Europa de Est în general, dar sunt subiecte de interes pentru publicul olandez?

Jan Willem Bos: „Eu cred că orice roman bine scris poate găsi un public cititor, chiar dacă este despre un subiect cu care cititorul olandez nu este foarte familiarizat. Eu cred că trebuie să citească mai mult despre aceste subiecte stranii, de care în general nu ne atingem. O generalitate ar fi că literatura neerlandofonă, deci în limba Țărilor de Jos și a Flandrei, este mult mai introspectivă. Nu este atât de preocupată de situația socială, de istoria contemporană, de istoria recentă.

Vreau să vă spun o anecdotă. Am fost invitat recent la o editură ca să vorbim despre o traducere. Era vorba de un autor cunoscut, o autoare cunoscută în România și am făcut o întâlnire cu redactorul șef de acolo ca să discutăm despre eventualele traducere din opera acestei autoare. Și uite că nu a stârnit totuși un interes la care ne așteptam, dar în același timp am profitat de ocazie să vorbesc și despre alți autori și alte posibilități și l-am propus pe Alexandru Popescu, care încă nu este cunoscut în România. Este un scriitor din Republica Moldova, stabilit în Anglia, care a scris un roman despre experiența lui, este destul de autobiografic. Nu-l cunosc personal decât când am dat mâna cu el la Bookfest anul trecut și atunci mi s-a dat și romanul lui pe care l-am citit cu foarte mare interes. Este un roman cu trei fire narative, foarte interesant Spre surprinderea mea, redactorul șef nu a optat pentru o scriitoare cunoscută în România, încă netradusă în Olanda, dar a optat pentru acest roman scris de un tânăr autor care nu este cunoscut nici în România, nici în Republica Moldova. Și m-am bucurat nespus de tare pentru că acest lucru arată și că există, într-adevăr, un interes destul de mare pentru literatura română contemporană. Charlotte va publica anul acesta și romanul de debut al lui Iulian Bucai, care, iarăși, nu este un autor foarte cunoscut. A citit acest roman și i-a plăcut foarte tare, s-a dus la o editură și a reușit să convingă pe cineva să publice acest roman în limba neerlandeză. Nu cred că am fi avut succes acum 10, 15, 20 de ani.”

Charlotte van Rooden la editura Pegasus, 2020, © Claudia Marcu

Da, chiar aș vrea să te referi la această perioadă, de când ai început să traduci. Cum s-a schimbat situația în Țările de Jos, atitudinea față de literatura română și vorbim și de cea din Republica Moldova?

Jan Willem Bos: „Eu nu sunt în stare să explic exact de ce a crescut acest interes. Nu știu care sunt factorii decisivi. Poate că este vorba de România, ca fiind o țară mai cunoscută, că face parte din Uniunea Europeană și există un interes mai mare. Sunt mai mulți olandezi care vizitează România. Mi-e foarte greu să explic acest fenomen și drept să-ți spun, toate prejudecățile pe care le-am avut eu față de proiectele mele au fost subminate în decursul anilor. Eu eram convins întotdeauna, în primul rând, că nu există niciun interes pentru literatura clasică. Așa a fost experiența mea din anii 80.”

Cu ce argumente mergeți la edituri?

Jan Willem Bos: „Uite că este o carte foarte bună care merite tradusă. Dar în trecut prima întrebare era <a mai fost tradusă și în alte limbi> și eu eram convins că nu avem nici o șansă dacă nu există o traducere, măcar în germană și în franceză, italiană, spaniolă, cel mai bine ar fi să existe și o traducere în limba engleză. Și uite că nu mai este așa. Poate că este parțial valabil pentru Liliana Corobca, dar nu este valabil nici pentru Iulian Bocai, nici pentru Ruxandra Burcescu. Și vorbeam de cealaltă prejudecată: că nu se publică literatura clasică. Uite că am reușit totuși, și eu și celălalt coleg de-al nostru, Jan Mysjkin, am reușit să publicăm și destul de mulți clasici din literatura română. Jan Mysjkin a tradus Zenobia, un roman clasic modern, iar eu am reușit totuși să public și Crai de Curtea veche, o ambiție de-a mea. Și uite că s-a putut totuși. Mă bucur nespus de mult pentru că este o dovadă că există totuși un interes. Publicul cititor s-a restrâns, dar există totuși un public de foarte bună calitate care se pară mai curios. Nu mai vrea să citească toate romanele contemporane americane, dar are totuși un ochi pentru ce se întâmplă în alte țări mai puțin cunoscute, în literatură mai puțin cunoscută. Și poate că atrage și acest fenomen, că este o literatură care te aduce într-o lume necunoscută. Nu este vorba de o căsnicie tragică sau de o problemă mare existențială. Problema mare existențială este că vin rușii peste noi. Asta este cu totul altceva decât problemele olandezilor. Și poate că există la acel public restrâns, dar de bună calitate, un interes pentru asemenea literatură.”

Charlotte van Rooden şi Jan Willem Bos, 2020.

Autor: Claudia Marcu