REConCHILLiant: Daniela  Rei Vișan în dialog cu Paul Radu Grigoriu  la Radio România Cultural

” Mintea hrănește sufletul și orice lucru bun sau rău pe care îl vede sau îl aude, îl transmite inimii, care este centrul puterii spirituale și fizice a omului.”

Cuviosul Iosif Isihastul

” La ce bun să ai totul dacă n-ai suflet?”

Ignațiu de Loyola

Duminică 5 decembrie 2021 de la ora 19,00 vă propunem la Radio România Cultural o reîntâlnire cu Paul Radu Grigoriu. El este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă, Secția Litere din cadrul Universității București (2000) și al Universității de Muzică, Secția Pedagogie Muzicală. În 2006 a obținut un Master în Muzicologie iar în 2012 un Master în Limbi Străine-Interpret Conferințe. În prezent lucrează la Bruxelles pentru Comisia Europeană.

În cele 30 de minute ale emisiunii vă propunem un dialog despre frică, curaj, toleranță, demnitate, prietenie, fericire. Vom nuanța aceste concepte în contextul pandemiei actuale, considerată de către mulți drept un moment al vădirii adevărului; o perioadă în care palierele întregii lumi au fost scuturate din temelii, scoțând la iveală monștri și îngeri.

În volumul Jurnalul Fericirii Nicolae Steinhardt scrie:

” Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără rău.Dar pe om l-a creat liber, adică liber de a crea răul și de a-l introduce în lume. Acesta e riscul pe care și l-a luat Dumnezeu prin actul creațiunii, riscul divin asupra căruia stăruie Lossky în teologia apofatică. Omul a trecut de la ideea de rău, de la posibilitatea răului ( știut de Dumnezeu ca o virtualitate ) la înfăptuirea răului.”

” După agitație vin liniștea și cuviincioasa interiorizare; isihia e surâzătoare și înțeleaptă, nu face tărăboi. De ce? Pentru că merge spre esențe, în vreme ce oricare extravaganță oprește atenția asupra amănuntului exterior:”

Având aceste gânduri în minte vă propunem câteva teme de meditație, teme asupra cărora am încercat să formulăm câteva posibile răspunsuri. Nuanțele potrivite fiecăruia dintre noi le descoperim însă singuri, atunci când avem curajul să ne privim sufletul.

Am fost creați ființe libere, o încununare a întregii lumi. Știm noi însă să prețuim acest lucru?

Mai avem răgaz să ne gândim la aproapele nostru ca la un frate, căruia ar trebui să-i dăruim din răbdarea, cunoașterea, truda și dragostea noastră?

Cât de mult suntem roși de invidie, ură, lăcomie?

Ce fel de lume încercâm să le plămădim copiilor noștri, către ce orizonturi îi sfătuim să își deschidă aripile?

A devenit frica un instrument de manipulare socială? Care sunt grupurile vulnerabile atunci când frica devine regulă de funcționare socială?

Reprezintă curajul o împuținare a fricii sau se adaugă și altceva?

Ar trebui să ne rușinăm de sentimentele noastre chiar dacă portretul creionat pare mototolit?

Cum putem pozitiva trăirile cele mai întunecate? Pe Cine chemăm în ajutor și care este Calea?

Parcurgând aceste teme de meditație, vom reuși –unii dintre noi- să înțelegem măcar în parte și cuvintele lui Nicoale Steinhardt:” Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie.”

O emisiune de Daniela Rei Vișan