Imagine islandeză

Un cuplu se destramă, dar rămâne familia. Mici resturi de iubire plutesc între adulți, în timp ce cei trei copii fac trăznăi prin casă și în jurul casei într-o vară islandeză cu lumină infinită. Hlynur Pálmason, cunoscut pentru filmul lui anterior de epocă, ”Godland” (2023), este interesat mai puțin de poveștile oamenilor, cât de poveștile timpului și ale spațiului. ”The Love That Remains” (Palme Dog pentru cățelul Panda la Festivalul de la Cannes de anul acesta), care a fost proiectat zilele acestea în Les Films de Cannes a Bucarest și care va fi distribuit din 21 noiembrie de Filmtett, se opune convențiilor industriei printr-o libertate greu de obținut: secvențe filmate la mare distanță între ele, o ignorare a coerenței spațiale și temporale, o nepăsare față de narațiune. În schimb abundă de secvențe poetice, mici zone de umor negru, mici inserții suprarealiste. Hlynur Pálmason a fost invitatul Elenei Vlădăreanu la Scena și ecranul. 15.30, Radio România Cultural.

Hlynur Pálmason: ”Înainte de a începe lucrul la Dragostea care rămâne, știam că vreau să fac un film despre o familie în curs de separare, dar voiam să-l fac în felul meu”.