Bilet de îmbarcare spre… Bucovina, iar apoi către Cuba, pentru a afla istoria monumentului numit El Templete
5 May 2019
DOCUMENTAR: Catedrala Patriarhală – unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult din ţară închinate Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena
7 May 2019

ILUSTRATE DIN CUBA – El Templete

Havana este cea de-a şaptea aşezare întemeiată în Cuba de către cuceritorii spanioli, la începutul secolului al XVI-lea. Oraşul, denumit iniţial San Cristobal de La Habana, fiind fondat în ziua de 16 noiembrie 1519, primul său consiliu având loc sub un arbore de capoc („Ceiba”, în limba spaniolă), asemănător cu cel din apropierea monumentului care poartă numele de El Templete.

* * *

Havana, declarat oraş-minune al lumii moderne, desfăşoară deja o intensă agendă culturală organizată pentru a sărbători în acest an cei 500 de ani de la întemeierea sa. Rămânând fideli istoriei, cubanezii aşteaptă ajunul zilei de 16 noiembrie, când are loc obiceiul de a ocoli de trei ori arborele de capoc plantatîn apropierea monumentului El Templete (în traducere „templu mic”).

* * *

El Templete este una dintre acele clădiri încărcate de istorie care, atunci când le privești, îţi dau impresia că timpul s-a oprit în loc, iar imaginaţia îşi ia zborul spre trecut, lăsând în urmă actualul oraş zgomotos şi modern şi evocându-l pe cel cunoscut odinioară ca Villa de San Cristóbal de la Habana.

* * *

El Templete este situat în Plaza de Armas (Piaţa Armelor), vizavi de vechiul palat al guvernatorilor (Palacio de los Capitanes Generales), în locul unde, la umbra unul arbore de capoc, s-a oficiat prima liturghie şi s-a ţinut primul consiliu al oraşului, în noiembrie 1519. Din acest motiv, în fiecare an, în ajunul zilei de 16 noiembrie, dată care marchează întemeierea Havanei, El Templete devine loc de pelerinaj. El a fost inaugurat la data de 19 martie 1828. El a fost construit la propunerea lui Don Francisco Dionisio Vives y Planes, guvernator şi căpitan general al Cubei, pe baza proiectului  colonelului Antonio María de la Torre y Cárdenas şi sub conducerea edilului Francisco Rodríguez y Cabrera. Pe placa ce evocă momentul inaugurării stă scris: „În timpul domniei regelui Don Fernando VII, fiind preşedinte şi guvernator Don Francisco Dionisio Vives, Havana cea preacredincioasă, evlavioasă şi paşnică a înălţat acest monument modest împodobind locul în care s-au înfăptuit, în anul 1519, prima liturghie şi primul consiliu al oraşului. Episcopul Don Juan José Díaz de Espada a oficiat acelaşi august sacrament în ziua de nouăsprezece martie a anului una mie opt sute douăzeci şi opt”. (referitor la termenul „preşedinte”trebuie să facem precizarea că acesta se referă la calitatea de preşedinte al instanţelor de judecată, „Reales audiencias”, funcţie care în coloniile spaniole revenea viceregelui sau guvernatorului. – nota trad.)

* * *

Potrivit specialiştilor, El Templete este prima lucrare civilă având caracter evident neoclasic din Havana, şi una dintre lucrările civile care au influenţat cel mai mult arhitectura din Cuba. Construcţia aminteşte de templele grecești clasice. Fațada are şase coloane dorice care susţin  o friză decorată şi un fronton, în centrul căruia se află placa purtând inscripția comemorativă referitoare la inaugurare. Clădirea este aşezată pe un perimetru de trei trepte construite din piatră de Jaimanitas. Pardoselile interioare sunt din marmură. (Carierele din Jaimanitas, aflate în vestul Havanei, au fost exploatate încă din perioada colonială iar piatra, de înaltă calitate, obţinută aici, a fost folosită pentru a ridica palate, case impunătoare şi biserici. – nota trad.).

Printre multe alte obiecte de muzeu, El Templete adăposteşte trei pânze ale pictorului francez Jean Baptiste Vermay (Jean Beaptis deo Verme) – discipol al lui David și fondator în 1818 al Academiei de Arte San Alejandro din Havana (nota red.),care a trăit între anii 1786 – 1833. Aceste tablouri înfăţişează prima liturghie, primul consiliu şi o scenă a ceremoniei de inaugurare a clădirii în care sunt reprezentaţi guvernatorul, episcopul, aristocraţia Havanei şi înalţii funcţionari ai guvernului colonial.

* * *

El Templete este înconjurat de o grădină micuţă străjuită de un impunător arbore de capoc (Ceiba) cu o coroană bogată şi care, de-a lungul secolelor, a devenit un adevărat simbol al Havanei şi al societăţii cubaneze în general. El este legat în mod direct, ca simbol, de ceremonia care se desfăşoară în fiecare an pentru a sărbători data întemeierii  oraşului. Cel care poate fi văzut astăzi, şi care va continua să fie martor la multe sărbători aniversare, este un copac tânăr, plantat în luna aprilie a anului 2017. Potrivit istoricilor, odată cu trecerea timpului primul arbore de capoc la umbra căruia au avut loc prima liturghie şi primul consiliu al oraşului Havana, a dispărut. Între anii 1755 şi 1757, au fost plantaţi alţi trei în jurul zonei în care se presupune că a existat primul. Doi dintre ei s-au uscat, iar al treilea a fost tăiat în 1827 pentru a permite să fie construit El Templete. În anul următor s-au mai plantat încă trei, însă numai unul a supravieţuit până în 1960. În ciuda eforturilor de a salva copacul deja centenar, acesta nu a supravieţuit, fapt pentru care a trebuit plantat din nou altul, în acelaşi an. Acesta din urmă a rezistat până la 9 februarie 2016. În aprilie 2017 el a fost înlocuit cu un arbore de capoc în vârstă de opt ani, cel pe care locuitorii Havanei îl vor ocoli de trei ori în ziua de 16 noiembrie a fiecărui an.

* * *

Despre El Templete, vă mai putem spune că a fost renovat de curând. Cât despre arborele sacru din grădina sa, dr. Eusebio Leal Espengler (istoriograf al capitalei cubaneze), a spus: „Havana este frumoasă acum, şi va fi, fără îndoială, şi mai frumoasă. Ne pot încerca uragane, vânturi, izgoniri şi izolări, vom fi întotdeauna în stare să ieşim, să spargem zidul şi să mergem mai departe. Asta e povestea copacului şi asta e povestea noastră. E ca pomul vieţii, şi la umbra lui găsim adăpost.”

* * *

În seara zilei de 15 noiembrie, la poarta fostei reşedințe a guvernatorilor (Palacio de los Capitanes Generales), devenită astăzi „Muzeul Oraşului”, sute de oameni, copii, tineri, bătrâni, aşteaptă să înceapă procesiunea. Bătăile de clopot de la  Castelul Forţei Regale (Castillo de La Real Fuerza), anunţă începutul ceremoniei. Cel care conduce pelerinajul este dr. Eusebio Leal Espengler (istoriograful oraşului). El este însoţit de copiii şcolilor din apropiere, care poartă buzduganele de argint ce au aparținut cândva Consiliului (Cabildo) din Havana. Mulţimea traversează Plaza de Armas şi ajunge la intrarea în El Templete. Eusebio Leal este primul care se apropie de arborele de capoc. Îl ocoleşte de trei ori, lăsând de fiecare dată să cadă o monedă.  Acesta este începutul unui ritual care durează toată noaptea de 15 noiembrie şi toată dimineaţa zilei de 16.

Multe sunt legendele care s-au ţesut în jurul acestei vechi tradiţii. Există opinii diferite privind numărul de ture care se fac, de dorinţe pe care şi le pun fiecare şi privind modul în care trebuie făcute lucrurile. Unii ocolesc arborele de trei ori, în sens invers acelor de ceasornic şi îşi pun o dorință. Alţii, la fiecare tură făcută îşi pun o dorinţă şi aruncă o monedă. Mai sunt şi cei care, conform tradiţiei yoruba, cred că înconjurând copacul, îmbrăţişându-l, atingându-l şi sărutându-l, atrag  prosperitatea. Există şi persoane care pe lângă monede, mai lasă şi obiecte cu caracter religios. S-a mai spus că ritualul de a înconjura copacul de capoc de trei ori şi de a-şi pune o dorinţă este un act individual, care se face în tăcere. Cu toate acestea, nu toţi cei care participă în fiecare an la ceremonia desfăşurată aici păstrează tăcerea. Cubanezii sunt foarte vorbăreţi şi când se strâng mai mulţi, încep să schimbe păreri despre dragoste, bani, sănătate, prosperitate, călătorii, în fine, tot ce le dorește inima, năzuințe pe care, le încredinţează copacului, sperând că acesta îi va lumina şi le va  îndeplini visele.

Referitor la obiceiul de a ocoli de trei ori arborele plantat la intrarea în El Templete, istoriograful oraşului susţine că: „Este esenţial să facem acest ocol şi să cerem ca în  această spirală timpul să ne întindă mâna, să ne împăcăm cu el şi să ştim, să ţinem minte că doar dinspre trecut putem păşi spre viitor”.

Realizat de Esther Reyes Corría – RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)