NOW YOU SEE ME 2 – dinamic, aventuros şi catchy- de Michaela Platon
5 June 2020
John Wick: Parabellum- ce-i mult nu-i bun, dar ce-i puţin nu ajunge!- de Michaela Platon
12 June 2020

Magie (în lumina lunii) marca Woody Allen- de Michaela Platon

De mult nu mai ştiu unde să-l încadrez pe mr. Allen , dar mă bucur din inima că îmbătrânind (acum are 84 de ani, dar la data lansarii filmului avea 76) nu a luat-o pe aratură, să facă filme criptice, plicticoase sau prea nişate. Face un soi de comedii romantice, dar cu dialoguri sprinţare si stilate, nu pentru toată lumea, care nu o să înteleagă ce e cu trimiterile atât de dese la operele lui Nietzsche.

Şi ce îmi mai place maxim la Woody Allen, sunt personajele lui, într-un fel sau altul toate puţin sărite de pe fix, dar atât de suculente, de dulci, de jucauşe și pline de substanţă, încât îţi vine să le ….mănânci, nu alta! Lăsând gluma la o parte, filmul  este o încântate pentru ochi si spirit, cu atmosfera lui nonşalantă, cu opulenţa anilor ’20, dar –spuneam – mai ales cu personajele lui savuroase: Stanley- magicianul mizantrop, misogin , egocentric, arogant si cinic versus tânăra Sophie- un pretins medium, în realitate doar o domnişoară dintr-un orăşel obscur american, picată în exclusivistul mediu al aristocraţiei britanice, arivistă – dar cu masură, candidă, fermecatoare și proaspată. Nu vreau să vă stric vizionarea povestindu-vă subiectul – în caz că veți căuta filmul pe Netflix, dar pot sa vă spun ca e unul lejer, atemporal, care ar fi putut fi la fel de bine filmat oriunde în lume fără să i se altereze mesajul, dar astfel am fi fost noi deprivilegiaţi de magnificele peisaje ale Rivierei franceze.

Scenariul este aproape previzibil, dar ne cucereşte atmosfera, jocul fără cusur al actorilor, scenografia şi costumele, aşa că ignorăm faptul că povestea pare mai degrabă făcută din ce a rămas dintr-o altă încercare de scenariu. Să nu uităm că este al 47-lea film al lui Woody Allen (şi al 8-lea filmat în Europa  în 9 ani) şi privit din perspectiva  lui Blue Jasmine care i-a urmat – drama în care  a strălucit Cate Blanchet –  Magic in the Moonlight pare un simplu exerciţiu, diferit de profunzimea si notele acute în care priveşte regizorul viaţa. Dar cred ca unui cineast de geniu ca Woody Allen îi este îngăduit din cand în când un simplu și sprințar “jeu d’esprit”, fără să ne deranjeze că se citează pe sine în unele scene (cum e refugierea în Planetarium care apare și în Manhattan Murder Mystery din 1993- în care o avea ca partenera pe Diane Keaton), sau că marginalizează actori de excepție – cum e Marcia Gay Harden – în roluri derizorii care se pierd pur și simplu în film, când ar fi putut să-i dea strălucire.

Cât despre Colin Firth în rolul lui Stanley, nu e nici Mr Darcy cel perfect, nici regele George care lupta cu imperfecţiunea – dar reușește să convingă intrând perfect în pielea personajului sceptic –şi cu atat mai vulnerabil la farmecul ingenuu al Emmei Stone, care o joacă pe Sophie cea clarvăzătoare.

Era previzibil faptul că Magic in the Moonlight nu va deveni un clasic marca Woody Allen, dar este atat de încântător, însorit si iscusit  împachetat si legat cu fundiţa vaporoasă a happy end-ului,  încât merită cu siguranţă văzut.

În concluzie vă invit să-l căutați și să-l găsiți pe Netflix, iar dacă veți lăsa “la uşă” prejudecăţile,  scepticismul si pretenţiile, veţi descoperi că vizionarea poate fi plăcută și nu veţi regreta că aţi ales acest film din 2014.