Marie France Ionesco: Monica Lovinescu a fost "Une guerriere joyeuse"

Marie-France Ionesco, fiica dramaturgului Eugene Ionesco, a cunoscut-o, încă din copilărie, pe Monica Lovinescu. Părinții ei erau prieteni buni cu cea care avea să devină cea mai importantă voce feminină a exilului românesc. De altfel, debutul lui Eugene Ionesco cu "Cântăreața cheală", la Théâtre de la Huchette, în 1950, i se datorează Monicăi Lovinescu, care a recomandat piesa regizorului Nicolas Bataille. Apoi, peste ani, s-au împrietenit, deși era între ele o diferență de vârstă de peste două decenii.

"Ne-am împăcat foarte bine, mergeam împreună în vacanțe, la spectacole. Ne înțelegeam bine, râdeam împreună, era un om cu foarte mult haz " - spune Marie-France Ionesco.

Între 1980 și 1990, Marie-France Ionescu a activat în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, al cărei președinte de onoare era Eugene Ionesco, iar Monica Lovinescu i-a fost mereu aproape, participând la protestele organizate în fața Ambasadei României la Paris și mediatizând acțiunile Ligii la postul de radio Europa Liberă. În aprilie 1990, a fost alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca la prima lor vizită în România postdecembristă și martoră la scena ce poate părea astăzi neverosimilă: o funcționară de la ghișeul unde se verificau pașapoartele o recunoaște pe Monica Lovinescu după voce și începe să plângă de emoție!

"Une guerriere joyeuse" / O luptătoare veselă - așa și-o amintește azi Marie-France Ionesco pe Monica Lovinescu.

Un interviu-document, realizat de Anca Mateescu.