FREE-RUNNING, SPECTACOLE INTERACTIVE, ACROBAȚII, JONGLERII, PARADĂ ȘI DANS CONTEMPORAN LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU DE STRADĂ BUCUREȘTI – B-FIT IN THE STREET!
12 July 2019
Câștigătorii Festivalului Internațional de Film Buzău – BUZZ la cea de-a patra ediție
15 July 2019

PORTRET: 100 de ani de la naşterea actorului Lino Ventura

Photo datée du 27 février 1973 de l'acteur Lino Ventura. (Photo by STAFF / AFP)

Duminică, 14 iulie, în ziua în care este aniversată Căderea Bastiliei, se împlinesc 100 de ani de la naşterea actorului francez de origine italiană Lino Ventura.

* * * * *

Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia, părinţii săi fiind Giovanni Ventura şi Luisa Borrini.

Este înscris la şcoală, însă la doar opt ani va întrerupe studiile, tatăl său – un reprezentant comercial activ – este dat dispărut – şi nu va mai fi regăsit niciodată -, iar familia se va muta la Paris, pentru a scăpa de regimul fascist al lui Mussolini.

Pentru a îşi ajuta familia, Lino a practicat meserii precum curier sau mecanic, iar în anul 1942 se căsătoreşte Odette Lecomte – prietena sa din copilărie, pe care o cunoscuse într-o excursie -, cea alături de care va rămâne tot restul vieţii şi care îi va dărui patru copii: Mylène (născută în 1946 şi decedată în anul 1998, în urma unui accident de avion, Laurent (născut în 1950), Linda (venită pe lume în 1958 şi rămasă cu un handicap major de la naştere) şi Clelia (născută în 1961).

Este pasionat de sport, devenind campion european la lupte greco-romane, în anul 1950, însă un accident serios – dublă fractură deschisă la piciorul drept – îi va întrerupe cariera sportivă.

În anul 1954, o cunoştinţă îl recomandă regizorului Jacques Becker, care căuta un tip cu chip de gangster care să fie partenerul de scenă al lui Jean Gabin în

„Touchez pas au grisbi”, filmul său de debut. După ce refuză iniţial rolul, Ventura – tipul atletic cu chip de dur – ,va accepta în cele din urmă, prestaţia sa actoricească va impresiona pe toată lumea – în ciuda lipsei de experienţă cinematgrafică – ,  iar Jean Gabin va rămâne un partener de scenă consecvent şi prieten al său în viaţa particulară.

După rolul Angelo din  filmul său de debut, talentul său nativ pentru rolurile de dur din filme cu gansteri atrage din ce în ce mai multe roluri importante. Astfel, au urmat peliculele „Razzia sur la chnouf” (1955), tot alături de Jean Gabin, rolul Mario din „La Loi des rues” (1956), alături de Jean-Louis Trintignant şi Louis de Funès, şi „Crime et Châtiment” (1956), de asemenea alături de Gabin.

Ventura trece rapid de la statutul de actor de rol secundar la poziţia de „cap de afiş” al filmelor în care joacă, iar rolul care l-a consacrat în aceast ipostază a fost cel din „Gorille vous salue bien” de Bernard Borderie, lansat în 1958.

A fos partenerul lui Jean-Paul Belmondo în filmul „Classe tous risques” (1960) şi a devenit un actor central pentru filmul din hexagon, fie că a jucat în roluri de poliţist, de dur, sau în comedii.

A făcut un rol memorabil cu personajul Fernand Naudin în „Les Tontons Flingueurs” (1963) şi în rolul Francis Lagneau în „Les Barbouzes” (1964), două producţii clasice ale cinematografului francez.

În anul 1966, Lino şi Odette au înfiinţat, la Saint-Cloud, localitatea lor de domiciliu, asociaţia caritabilă „Perce-Neige” – devenită fundaţie în 2016 – , o organizaţie dedicată Lindei Ventura şi tuturor copiilor cu handicap, menită să sensibilizeze autorităţile publice pentru a sprijini această categorie de copii defavorizaţi.

În anul 1968, Lino Ventura joacă rolul inspectorului Le Goff în „Le Clan des Siciliens”, regia Henri Verneuil, în care parteneri de platou i-au fost bunii săi prieteni Jean Gabin şi Alain Delon.

Unii specialişti ai cinema-ului mondial consideră că apogeul celebrităţii internaţionale l-a reprezentat pentru Lino Ventura rolul mafiotului Vito Genovese din „Cosa Nostra” de Terence Young (1972), jucat alături de Charles Bronson.

Pentru rolul Simon din filmul „La bonne année” (1973), regia Claude Lelouch, a primit Premiul Festivalului de film de la San Sebastian (1973) pentru cel mai bun actor, un premiu special David di Donatello (1974) – alături de Françoise Fabian – pentru interpretarea lor şi Premiul Sant Jordi pentru cea mai bună performanţă actoricească într-un film străin.

În anul 1975, s-a înregistrat prima reuşită majoră a asociaţiei Perce-Neige, materializată prin adoptarea Legii 75-535 din 30 iunie 1975 – Legea de orientare în favoarea persoanelor cu handicap – , iar un an mai târziu, Perce-Neige devine asociaţie de utilitate publică.

La 19 februarie 1977, Lino Ventura a prezidat a doua ediţie a decernării premiilor Cesar, la doar trei luni distanţă după moartea bunului său prieten şi excepţional actor, Jean Gabin.

În anii ’80 ai secolului trecut, Ventura a filmat mai puţin, aflându-se pe afişul filmelor „Les Séducteurs d’Édouard Molinaro” (1980), în rolul François Quérole, l-a jucat pe inspectorul Antoine Gallien în „Garde à vue”, de Claude Miller (1981), a fost Sébastien Grenier în filmul din anul 1981 „Espion, lève-toi” al lui Yves Boisset, însă a făcut un rol absolut excepţional cu personajul Jean Valjean în „Les Misérables”, de Robert Hossein (1982), film pentru care a fost recompensat cu un premiu Cesar.

În anul 1982, primul casă a „Perce-Neige” îşi deschide porţile la Sèvres, Hauts-de-Seine.

În ultima parte a vieţii, Lino Ventura a filmat, în 1983, „Cent Jours à Palerme”, de Giuseppe Ferrara – fiind generalul Carlo Alberto Dalla Chiesa – şi „Le Ruffian” de José Giovanni – personajul Aldo Sévenac, în 1984, „La Septième Cible” de Claude Pinoteau – personajul Bastien Grimaldi – şi „La Jonque Chinoise” de Claude Bernard-Aubert, iar ultimul său film a fost „La Rumba” de Roger Hanin, în anul 1987.

Lino Ventura a murit la 22 octombrie 1987, la Saint-Cloud, Franţa, la vârsta de 68 de ani, în urma unei crize cardiace.

În anul 1999, în cadrul unei ceremonii fastuoase, numele său a fost acordat unei pieţe aflate la intersecţia străzilor Rue des Martyrs şi Avenue Trudaine, în Arondismentul 9 al Parisului, iar în 2003, autorităţile din Parma, oraşul său natal, au dat numele marelui actor, unuia dintre cinematografele din oraş.

În prezent, asociaţia „Perce-Neige” cuprinde nu mai puţin de 30 de case, fiecare dintre ele având în grijă 30-40 de persoane cu diferite grade de handicap, activităţi care implică resurse umane, tehnice şi materiale considerabile.

RADOR – Razvan Moceanu