PORTRET: Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 70 de ani

Vineri, 12 aprilie, actorul, regizorul şi pedagogul Florin Zamfirescu împlineşte 70 de ani.

Gheorghe Florin Zamfirescu s-a născut la 12 aprilie 1949, la Călimănești, jud. Vâlcea.

A frecventat școala generală și liceul în localitatea natală, debutând pe scenă la 27 martie 1966, când a participat la emisiunea-concurs televizată „Dialog la distanță”, recitând poezia „Legenda Argeșului”, pentru care a primit premiul I.

În anul 1967, a fost admis primul la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la “Arta Actorului”, clasa Profesorului Constantin Moruzan. Pe perioada studenţiei, a interpretat, la Studioul Cassandra, rolurile Ianache din „Comedia Vremii” a lui Costache Facca sau Mitropolitul din „Alexandru Lăpușneanu” a lui Constantin Negruzzi. A jucat şi a fost parte a echipei de producţie, în spectacolul desfăşurat tot la Cassandra, „Divertisment 70”, care a avut parte de cronici excelente.

Mai mult, Florin Zamfirescu face din acest spectacol emblema și mândria generației sale și îl aduce şi acasă, la Călimăneşti, cu viitorii mari actori ai scenei româneşti – Gelu Niţu, Dan Micu, Cristian Berger, Tamara Creţulescu, Mircea Diaconu, Mircea Bijac, Gelu Colceag, Ștefan Velniciuc, Mihai Perşa, loana Crăciunescu, Gabriel lencec – toţi studenți ai anului al IV-lea de la I.A.T.C. București, la acel moment.

În anul 1971 a absolvit facultatea, fiind șef de promoție, interpretând personajul Varravin din piesa „A murit Tarelkin” de Suhovo-Kobalin, ca parte a examenului de diplomă.

A fost repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde a activat între anii 1971-1973, în peste 20 de piese scrise de Paul Anghel-Kesarion, Anton Cehov, Carlo Gozzi, Roger Avermeatte, Ion Luca Caragiale, Mihail Sebastian, Romulus Guga, Pablo Neruda, Dan Tărchilă.

Astfel, Florin Zamfirescu a jucat în „Săptămâna patimilor” de Paul Anghel (Kesarion), „Unchiul Vania” de Cehov (Teleghin), „Prinţesa Turandot” de C. Gozzi (Altounkan), „Războiul vacii” de R. Avermaete (Țăranul), „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale (Ipingescu), „Insula” de M. Sebastian (Boby), „Speranța nu moare în zori” de Romulus Guga (Picolo), „Juaquin Mourietta” de Pablo Neruda (Adalberto), iar la deschiderea oficială a noului edificiu de cultură, azi Teatrul Naţional Târgu Mureş, a jucat în „Marele fluviu îşi adună apele” de Dan Tărchilă (Milan).

În noiembrie 1973, se transferă în Bucureşti, la Teatrul Giulești, viitorul Teatru Odeon.

Aici a interpretat, până în anul 1996, roluri în piese scrise de Ion Luca Caragiale, Petru Vintilă, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Roger Avermeatte, Mircea Radu Iacoban, Edmond Rostand, Paul Ioachim, Goldsmith, Monciu Sudinschi, Dan Tărchilă, Georg Büchner, Giuseppe Bertto, Ileana Vulpescu, George Bănică, Victor Hugo, Arbuzov, Cehov, William Shakespeare.

Florin Zamfirescu a jucat în spectacole precum „Năpasta” de I. L. Caragiale (Ion Nebunul), „Cine ucide dragostea” de P. Vintilă (Zeno), „Pasărea Shakespeare” de D. R. Popescu (Cezar), „Omul care a văzut moartea” de V. Eftimiu (Jorj), „Steaua fără nume” de M. Sebastian (Miroiu), „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale (Rică Venturiano), „Zidarul” de Dan Tărchilă (Manole), „Arta conversației” de Ileana Vulpescu şi George Bănică (Pavel), „Anonimul Veneţian”, „Pescăruşul” de Cehov (Sorin), Regele Lear de W. Shakespeare (Edgar).

În perioada 1991 – 1994, Florin Zamfirescu a fost director artistic al Teatrului Odeon.

A mai jucat pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, în piese scrise de C. Călin, Carlo Goldoni, F. Arrabal, Shakespeare, Paul Ioachim, Anton Cehov, Camil Petrescu, Georg Büchner, P. Weiss.

De asemenea, roluri importante au fost realizate şi la Teatrul Național din București, în „Retro” de Carmen Galin (Ginerele), „Au pus cătușe florilor” de F. Arrabal (Pronos), Richard al III-lea de W. Shakespeare (Clarence), „La ţigănci” după M. Eliade (Gavrilescu), „Pericle” de W. Shakespeare (Pericle), „Carlo contra Carlo” de P. Ioachim (Gottzi), „Don Juan a la Russe” de Cehov (Glagoliev), „Filoctet” de Sofocle (Odisseu), „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale (A. Dandanache), „Îngerul albastru” după H. Mann (prof. Unrat), „Veronica se pregăteşte să moară” după P. Coelho (Doctorul), „Marchizul de Sade” (Sade) sau „Cymbeline” de W. Shakespeare (Cymbeline).

A jucat în peste 30 de filme românești regizate de Dan Pița, Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Lucian Pintilie, Nicolae Corjos, Mircea Moldovan și Mircea Daneliuc.

Filmul său de debut a fost „Așteptarea”, în anul 1970, alte producţii pentru marele ecran, în care a jucat, fiind, „Actorul și sălbaticii” (1975), „Tănase Scatiu” (1976), „De ce trag clopotele, Mitică? (1981) – fiind un catindat de la Percepție, Moromeții (1988) – rolul Ţugurlan, „E pericoloso sporgersi” (1993) – fiind Service Officer, „Senatorul melcilor” (1995), „Filantropica” (2002) – în care l-a jucat pe poetul Gării de Nord, „Dulcea saună a morții” (2003) – rolul Mangiurea, „Orient Express” (2004) – personajul Take Criveanu, „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) – Dr. Ardelean, „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006) – fiind directorul şcolii, „Poziția copilului” (2013) – rolul Aurelian Făgărășanu, „Funeralii fericite” (2013) – rolul cerșetorului şi „Moromeții 2” (2018) – unde a jucat din nou rolul lui Țugurlan.

În televiziune a fost prezent, începând cu anul 1971, în „Îndrăzneala” de Gheorghe Vlad, „În vântul de martie” de Tudor Mărăscu, în serialul TV de 24 de episoade „Lumini și Umbre”, în regia lui Andrei Blaier și Mihai Constantinescu, în „Picnic pe câmpul de luptă” de F. Arrabal, „Inelul de briliant” – patru episoade – după Liviu Rebreanu, „Steaua fără nume”, de M. Sebastian, „Omul care a văzut moartea”, de V. Eftimiu, „Uneori imposibilul nu există” de Virgil Stoenescu, „Alergătorul de cursă lungă” de E. Lovinescu, „Oglindă”, de D. Solomon, „Transfer de personalitate”, de D. Solomon, „Don Carlos” de Schiller, „Don Juan și dragostea pentru geometrie” de Max Frisch, „Sub clar de lună”, de Teodor Mazilu, în serialele TV „Ultimul stinge lumina” şi „Adio Europa”, iar pe canalul Acasă TV, în producţiile „Iubire ca-n filme”, „Inimă de ţigan” – rolul Gigi Dumbravă – , „Regina”, „Aniela” – rolul Haralamb Capelin.

Începând cu anul 1988, Florin Zamfirescu a regizat mai multe piese de teatru, din care amintim: „Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare, la sudioul Casandra (1988), „La Locandiera” de C. Goldoni, la Teatrul „Toma Caragiu”, Ploieşti (1989), Năpasta de I. L. Caragiale, la Teatrul „Mihai Eminescu”, Chişinău (1990), „Gaițele” de Al. Kirițescu, la „Casandra” şi Teatrul Mic, Bucureşti (1992), „Există teatru?”, spectacol coupe după Cehov și Giraudoux, la „Casandra” (1995), „Casa de pe graniță” de S. Mrozeck, la Teatrul Româno-American, Bucureşti (1995), „Adunarea femeilor” de Aristofan şi „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I. L. Caragiale, la Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani (1996), „Norii” de Aristofan, la Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov (1997), „Trei Surori” de Cehov, la „Casandra” (1999), „Visând o limbă în care să ne înțelegem cu toții” (2000), „Gaiţele” de Al Kirițescu (2002), „Norii” de Aristofan (2003), „Vulpoiul”, la Teatrul Radu Stanca, Sibiu (2005).

De-a lungul carierei, actorul, regizorul și profesorul Florin Zamfirescu a participat la mai multe tumee şi festivaluri internaționale: Iugoslavia, Italia, URSS, Grecia, Italia, Ungaria, Austria, Elveţia, Germania, Anglia, Portugalia, Canada, SUA, Egipt, Tunisia etc.

Pe lângă activitatea profesională, Florin Zamfirescu a fost, din 1996, profesor de arta actoriei la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” București şi rector al acestei instituţii (2000-2008). De asemenea, între anii 1997-2004 a condus, ca profesor, primele două clase de Arta Actorului la “Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu.

Din anul 2002, este Doctor în arte, cu lucrarea „Actorie sau magie”.

Actorul Florin Zamfirescu este şi autorul volumelor „Actorie şi magie. Aripi pentru Ycar”, apărut la Editura Pnvirea, 2003 – o lucrare vastă și cu mare încărcătură, adresată atât profesioniştilor artei teatrale, cât şi tinerilor care încearcă să îmbrăţişeze cariera actoricească – şi în 2005, cartea „Catifea: povestiri erotice”, la Editura 20 lei.

Începând cu anul 1974, a interpretat roluri în numeroase piese ale Teatrului Naţional Radiofonic, printre acestea aflându-se „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, adaptarea radiofonică şi regia artistică Alexa Visarion (chiar în 1974), „Mătuşa noastră”, de Hans Ch. Andersen, serialul de teatru radiofonic ”Saloanele gotice”, scenariu de Pușa Roth după romanul cu același titlu de August Strindberg, traducere de Corneliu Papadopol, în regia lui Vasile Manta, „Arta Popescu”, o biografie poetică de Gavriil Pinte după opera antumă şi postumă a poetului Cristian Popescu, regia artistică Gavriil Pinte.

Realizările artistice remarcabile ale lui Flrin Zamfirescu au fost recompensate cu nenumărate premii şi distincţii, precum Medalia de Aur, la Bienala I. L. Caragiale, ca recitator (1965), Marele Premiu, Dialog la Distanţă (27 martie 1966), Premiul de interpretare masculină la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamţ pentru „Picolo” din „Speranța nu moare în zori”, în regia lui Dan Micu, 1975, Premiul de interpretare la Bacău cu piesa „Caractere”, în regia lui George Bănică, 1978, Marele Premiu „Leul de Aur” la Arezzo, Italia, pentru piesa „Năpasta”, regia Alexa Visarion, 1979, Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a III-a, 1984, Premiul revistei Flacăra (pentru modestie), 1985, Premiul Criticii „cel mai bun actor al anului 1997”, pentru rolurile Glagoliev şi Fougiller Tinville, Ordinul Naţional Pentru Merit, în Grad de Cavaler, 2002, Diploma de Excelență în Cinematografia Română, 2003, Premiul revistei VIP, pentru cartea Catifea, 2006, Premiul revistei Confidenţial pentru regie, la spectacolul „Iubire confort II”, 2009.

De asemenea, începând cu 19 mai 2009, Casa de Cultură din oraşul natal Călimăneşti (Vâlcea) poartă numele „Florin Zamfirescu”

de Razvan Moceanu - RADOR