Alex Dincovici, antropolog: „Problema cea mai mare este cum faci ca toți copiii care sunt puși în fața unui abuz, fie ca martori, fie, mai rău, ca victime, să reușească să vadă în adulți potențiali aliați, nu agresori?"

Ce fel de situație poate declanșa un act de violență în școală? Putem vorbi în prezent de măsuri eficiente de gestionare a abuzului, a violenței în școli? Ce șanse sunt să crească vizibil numărul de raportări cu privire la un abuz trăit? Cum pot fi convinși adolescenții să raporteze un abuz la care sunt martori? Putem vorbi la acest moment despre vreo schimbare în bine în eforturile de combatere a abuzului și violenței în școli?

Invitat la GPS Cultural antropologul Alex Dincovici. Realizatoare Luana Pleșea.

„Într-adevăr, cazurile sunt, de fapt, mult subraportate. Dincolo de aceste cazuri, care sunt foarte evidente, care presupun atacuri la persoană, sunt mai violente și directe, avem foarte multe cazuri de violență psihologică, care e fie provocată, fie întreținută și care nu se văd pe nicăieri pentru că nimeni fie nu îndrăznește să le raporteze, fie le raportează degeaba, fie sunt clasate sau trecute cu vederea pentru că nu sunt considerate suficient de importante pentru a putea fi duse mai departe și pentru a se putea face ceva efectiv în privința lor”. Alex Dincovici, antropolog

„Școlile nu sunt suficient de bine echipate, deși avem aspecte care sunt în programă și ar trebui predate pentru a face față unor astfel de situații. Plus că avem un cumul de factori și de actori implicați între elevi, profesori și școală. În momentul în care se întâlnesc cei trei actori, e foarte greu să ajungi la un numitor comun. Pentru că, evident, părinții vor ține partea copiilor, de cele mai multe ori. Copiii, și ei, de multe ori pot să ajungă la acte de violență dintr-o joacă sau să nu își dea seama ei de lucrul acesta și e foarte greu de tranșat. Ceea ce vedem de obicei în discursul public și asta apare mai ale la poliție, e premisa aceasta că e foarte ușor să identifici un act de violență. Acum mai multe luni s-a discutat despre instalarea unor camere de supraveghere în școli ca să poți să recunoști astfel de acte. Sunt utile în anumite situații limită, dar în altele, nu. Pentru că tu poți să vezi ceva pe cameră, dar nu știi ce a dus acolo. E foarte greu să pleci de la premisa că ce ai văzut e toată realitatea și poți porni de acolo, să aduci dovezi. Nu există nici instrumente, de multe ori, pentru a gestiona consecințele. Ce facem cu un elev care e violent? Îl pedepsim și, mai rău, îl trimitem acasă? Dar poate că acasă este problema, că trăiește într-un mediu abuziv. Cum rezolvăm asta? E foarte complicat din orice punct de vedere”. Alex Dincovici, antropolog