De ce avem brazi de Crăciun? Istoria surprinzătoare a unei tradiții răspândite în întreaga lume

Bradul de Crăciun, astăzi un element aproape indispensabil al sărbătorilor de iarnă, are o istorie mult mai veche și mai complexă decât pare la prima vedere. Dincolo de simbolistica religioasă actuală, acest obicei își are rădăcinile într-un amestec de credințe păgâne, transformări culturale și influențe istorice care s-au întins pe mai multe secole și regiuni ale Europei, înainte de a deveni un simbol global.

Potrivit unui articol publicat de National Geographic, tradiția bradului de Crăciun a evoluat treptat, de la ritualuri legate de solstițiul de iarnă la ornamentul central al sărbătorii creștine celebrate astăzi în milioane de case din întreaga lume.

Simboluri ale vieții în mijlocul iernii

Cu mult înainte de apariția Crăciunului ca sărbătoare creștină, ramurile de conifere erau folosite în numeroase culturi europene ca simbol al vieții veșnice și al speranței. În timpul iernilor lungi și întunecate, verdele permanent al brazilor devenea un simbol al continuității și al promisiunii revenirii luminii. Aceste practici erau frecvent asociate cu sărbătorile solstițiului de iarnă, marcate în diferite forme în lumea precreștină.

Unde a apărut primul brad decorat?

Istoricii nu sunt pe deplin de acord asupra locului exact în care a apărut pentru prima dată obiceiul decorării unui arbore. Atât Letonia, cât și Estonia revendică această tradiție, invocând documente din secolul al XV-lea care menționează arbori împodobiți în piețele orașelor, ridicați de bresle locale. Totuși, nu toți specialiștii consideră că aceste obiceiuri pot fi considerate strămoșii direcți ai bradului de Crăciun așa cum îl cunoaștem astăzi.

Rădăcinile moderne, în spațiul german

Cea mai acceptată teorie plasează nașterea bradului de Crăciun modern în spațiul german, în secolul al XVI-lea, în special în regiunea Alsacia. Un document din 1539 menționează existența unui brad decorat în catedrala din Strasbourg, iar obiceiul s-a extins rapid în gospodăriile din zonă.

Tot de această perioadă este legată și o poveste celebră: reformatorul protestant Martin Luther ar fi fost primul care a adăugat lumânări pe ramurile bradului, inspirat de cerul înstelat observat într-o plimbare nocturnă prin pădure. Gestul său este considerat un precursor simbolic al instalațiilor luminoase folosite astăzi.

De la tradiție locală la simbol global

Popularizarea bradului de Crăciun la nivel internațional a avut un moment decisiv în 1848, când Illustrated London News a publicat o imagine cu regina Victoria, prințul Albert și copiii lor, adunați în jurul unui brad decorat. Imaginea a avut un impact major în Europa și a transformat bradul într-un simbol al familiei și al sărbătorii.

În Statele Unite, tradiția a fost adusă de emigranții germani și consolidată ulterior prin evenimente publice, precum iluminarea bradului de la Casa Albă, începând cu 1923, sau celebrul brad din Rockefeller Center, devenit un reper anual al sezonului de Crăciun.

Adaptări culturale și tradiții alternative

În Rusia, tradiția arborilor decorați a supraviețuit chiar și în perioada sovietică, când sărbătorile religioase au fost descurajate sau interzise. Astfel a apărut „yolka”, bradul de Anul Nou, care a rămas până astăzi un simbol al sfârșitului de an.

În alte culturi, simbolistica sărbătorilor de iarnă a luat forme diferite. În anumite regiuni ale Greciei, de exemplu, sunt împodobite bărci în locul brazilor, iar în Scandinavia există obiceiul ca, de Ziua Sfântului Knut, brazii să fie „dezbrăcați” de dulciuri și ornamente înainte de a fi scoși din case.

Astfel, bradul de Crăciun nu este doar un obiect decorativ, ci rezultatul unei istorii îndelungate, în care credințele, simbolurile și tradițiile diferitelor culturi s-au întâlnit și s-au transformat, dând naștere uneia dintre cele mai recognoscibile imagini ale sărbătorilor de iarnă.

Adaptare după un articol publicat de National Geographic: „Why do we have Christmas trees? The surprising history behind this holiday tradition”.