Magda Răduță: „Un om care iubește maximal, nu poate decât să urască admirabil – spunea Tudor Arghezi”

21 Mai 2025, 18:45
Astăzi se împlinesc 145 de ani de la nașterea lui Tudor Arghezi, iar Muzeul Național al Literaturii Române din București marchează acest moment printr-o serie de evenimente dedicate scriitorului.
Ziua a debutat la Mărțișor, casa memorială Tudor Arghezi, cu vernisajul unei expoziții foto-documentare. Mâine este programat Colocviul Național Tudor Arghezi, iar în cadrul manifestărilor va fi lansat și volumul Tudor Arghezi. Anii împotrivirii (1943–1953).Documentar, ediție și comentarii de Ion Simuț,volum apărut la Editura Muzeului Literaturii Române.
Vineri va avea loc dezbaterea Tudor Arghezi – Gazetar, la care vor participa nume importante din critica și publicistica literară contemporană: Carmen Mușat, Magda Răduță, Cristian Teodorescu, Paul Cernat, Cosmin Ciotloș, Iulia Popovici și Caius Dobrescu.
Anca Mateescu a stat de vorbă, la GPS Cultural, cu Magda Răduță despre actualitatea operei lui Arghezi. Discuția a abordat modul în care a fost receptat scriitorul în ultimele trei decenii și jumătate, cum s-a scris despre el în peisajul literar reconfigurat după 1990 și, desigur, despre activitatea sa publicistică.
Pentru Magda Răduță, reevaluarea operei lui Arghezi a început înainte de 1989, dar a căpătat o nouă amploare după Revoluție. Această redescoperire a pus accent nu doar pe poetul Arghezi, ci și pe Arghezi gazetarul și prozatorul, ilustrând o carieră literară care „reunește poezie, proză, publicistică, într-un traseu care se întinde de la 16 ani […] până către jumătatea lui 1967”.
Dacă în poezie Arghezi este o voce singulară, în pamflet se dovedește a fi o autoritate.
„Arghezi rămâne unul dintre pamfletarii esențiali ai epocii interbelice, însăși această epocă fiind un fel de model, de standard, pentru scrierile pamfletare românești.”
Activitatea sa jurnalistică începe în 1912, iar primul pamflet apare un an mai târziu. De atunci, Arghezi dezvoltă o practică pamfletară susținută și rafinată.
„E unul dintre puținii pamfletari ai perioadei care dă și regula, care dă și manual de scriere a unui pamflet.”
Deși câteva volume de pamflete circulau și înainte de 1989, abia după Revoluție pamfletul arghezian a intrat, cu adevărat, în atenția istoricilor literari.