O carte pe zi - Michael Harner, Calea şamanului. Un ghid pentru putere şi vindecare

 O carte pe zi, realizator Valentin Protopopescu

Luni, 20.03.2017, în emisiunea Intro

Michael Harner, Calea şamanului. Un ghid pentru putere şi vindecare, traducere de Constantin Stan, Editura Herald, Bucureşti

O carte precum este volumul scris de antropologul american Michael Harner, Calea şamanului. Un ghid pentru putere şi vindecare, se citeşte cu sufletul la gură. Nu trebuie să ai o formaţie umanistă pentru a rezona cu întrebările şi problemele formulate de autor în economia acelor rânduri. Ele privesc condiţia umană în ceea ce are generic aceasta şi trimit la o altă realitate, dar nu mistică şi nici transcendentă, căci este naturală. Şi trebuie spus că lucrarea citată a apărut la Editura Herald din Bucureşti în supla traducere semnată de Constantin Stan.

Michael Harner, născut în 1929, doctor în antropologie al Universităţii Berkeley şi profesor mult timp în cadrul Columbia şi Yale University, a ales să părăsească în 1987 orizontul academic pentru a se consacra pe deplin cercetării, păstrării şi promovării culturii de tip şamanic. În acest sens, el este preşedintele în exerciţiu al Fundaţiei pentru studii şamanice, un organism cu realizări importante în acest domeniu. Despre Harner, celebrul psiholog transpersonalist Stanislav Grof spunea că este nu numai „un antropolog care a studiat şamanismul, ci şi un autentic şaman alb”. Şi tot Grof sublinia faptul că volumul Calea şamanului. Un ghid pentru putere şi vindecare constituie un instrument excepţional referitor la înţelegerea artei şamanice de a vindeca, precum şi la integrarea în înţelegerea occidentală a tehnicilor de ordin sacru cu care operează şamanii.

Într-adevăr, cartea lui Harner transcrie experienţele trăite de acesta între anii 1956 şi 1957 în comunitatea indienilor Jivaro din Anzii ecuadorieni, dar mai ales în perioada 1960-1961, când a trăit, studiat şi experimentat tehnicile sacre ale şamanilor din tribul Conibo al indienilor din zona peruviană a Amazonului, în regiunea râului Ucayali. Într-o primă secţiune dedicată povestirii acestor experienţe fundamentale, prin îngurgitarea băuturii sacre ayahuasca şi asumarea existenţială a trăirilor onirice induse de această substanţă comparabilă cu excesul de DMT (dimetiltriptamină), autorul formulează concluzii extrem de interesante, pe baza cărora el redactează un adevărat ghid al controlului şamanic asupra diferitelor puteri umane şi naturale, precum şi un autentic ghid al metodelor terapeutice de tip şamanic.

Aspect elocvent, Michael Harner citează masiv din cartea lui Mircea Eliade, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, în care americanul află intuiţii fabuloase, chiar dacă formulate doar livresc de savantul român, cu privire la realitatea lumii naturale subpământene sau celeste la care şamanul are acces. Eliade, fără să fie cercetător de teren, a intuit şi a găsit formule dense pentru a descrie trăirile şi tehnicile şamanice. Harner oferă sinonime pentru termenul de şaman, precum tămăduitor, vraci, taumaturg, văzător şi magician. Dar pentru a introduce o diferenţă specifică aptă să ferească de orice confuzie, cercetătorul american afirmă că şamanul este un om care pătrunde deliberat într-o stare modificată de conştiinţă astfel încât să acceadă într-o realitate diferită şi secretă, în scopul de a obţine putere şi informaţii sau de a juta o altă persoană aflată în suferinţă. Starea de conştiinţă şamanică este un fel de transă hiperlucidă considerată drept un mijloc de a atinge dezideratele specificate anterior, nefiind un scop în sine, cum se întâmplă în extazul mistic medieval creştin.

Michael Harner,  coperte, picturi semnate de Pablo Amaringo ilustrând onirisimul generat de ayahuasca, link you tube spre un interviu acordat de Michael Harner despre cartea Calea şamanului:

https://www.youtube.com/watch?v=s9PcvjcOhe4.

http://media.3netmedia.ro/media/RRCultural/audio/122380.mp3