Compozitorul Philip Glass, maestrul ”minimalismului”, la 86 de ani împliniți astăzi, descris de șapte muzicieni de top!

Dirijor Dennis Russell Davies …

”Philip a iscat multe neînțelegeri în rândul muzicienilor profesioniști – a durat mult timp pentru mulți dintre colegii mei să înțeleagă faptul că acesta este un om care a compus 11 simfonii și este un compozitor serios….Muzica lui Phillip Glass necesită un alt fel de ascultare – trebuie să fii dedicat audiției ei. Există o asemănare între creația lui Philip și compozițiile lui Wagner sau Bruckner: modulele sau elementele stilistice devin principalul impuls melodic și ritmic, ele fiind transformate foarte artistic. Philip are un alt simț al timpului, care are de-a face cu influența lui Ravi Shankar și a întregului limbaj muzical indian”...

Compozitorul Nico Muhly …

”Unul dintre lucrurile pe care Philip Glass le-a făcut și care este important este modul în care lucrările sale timpurii îi invită pe compozitori să-și creeze propria trupă. Ideea este să-ți găsești propriul sunet – pentru el este acea combinație timpurie de orgi electrice, flaut, saxofoane și voce umană…Am lucrat pentru Philip ca editor. Deși îi cunosc foarte intim munca, încă are puterea de a mă surprinde. Luați Simfonia a VIII-a, de exemplu – aveți aceste structuri mari și ritornello-uri ciudate. Și sunt întotdeauna surprins de ultimul său studiu de pian, nr. 20, ori de câte ori îl aud. Ceea ce cred că este atrăgător la mare parte din muzica lui este că intri în ea exact cum intri într-o piesă de arhitectură sacră. Chiar dacă există o mulțime de detalii individuale care te pot surprinde, există un sentiment de inevitabilitate frumoasă. Iți oferă certitudinea că ecosistemul piesei este oarecum familiar, chiar dacă nu ai mai fost acolo înainte”...

Harpista Lavinia Meijer

Cred că Philip Glass va fi menționat peste câțiva ani ca unul dintre compozitorii care au modelat muzica în secolul al XX-lea. El a avut o influență importantă asupra tinerei generații de compozitori și, de asemenea, este capabil să-și pună muzica într-o perspectivă mult mai largă, conectată la atât de multe forme de artă, artiști și culturi diferite, precum și în zonele socio - politice….Când l-am întâlnit prima dată și am început să cânt muzica lui, am întâmpinat diverse provocări. Modul în care scrie muzica nu este ușor de cântat la harpă. Mișcările lui rapide, cu repetările lor, sunt fizic foarte provocatoare. Când le-am cântat prima dată, am avut crampe. Am lucrat aproximativ un an pentru a-mi dezvolta tehnica specifică și pot spune că acum am fibra musculară a brațului foarte dezvoltată – eu îl numesc „Mușchiul de sticlă”! …

Pianistul Paul Barnes …

”L-am întâlnit prima dată pe Philip Glass la începutul anilor 1980, într-un avion. Scaunul de lângă el era liber, așa că m-am așezat lângă el, i-am spus că voi cânta la New York în sezonul următor și l-am întrebat dacă are ceva ce pot cânta. Așa a început colaborarea incredibil de fructuoasă care ține de mai bine de 22 de ani. În 2004 l-am rugat pe Philip să scrie Concertul pentru pian nr. 2. I-am spus „dă-mi ceva distractiv de făcut” și cu siguranță a reușit! Există o secțiune în care mâna dreaptă se află la un metru diferit de stânga - doar zboară. De asemenea, concertul este foarte interesant orchestrat, așa că atunci când îl interpretez este doar adrenalină totală. Cel mai important lucru pe care l-a făcut Philip este să-i facă pe oameni să-și regândească întregul fundal sau baza estetică – fundația scrierii. Tradiția occidentală a crezut întotdeauna că o compoziție trebuie să progreseze printr-un început, mijloc și sfârșit. Ceea ce a făcut Philip a fost să pună la îndoială această abordare narativă a muzicii ”...

Saxofonista Amy Dickson

Muzica lui Philip Glass este recunoscută instantaneu de atât de mulți oameni, indiferent dacă sunt iubitori de muzică clasică sau nu - și este iubită și de oameni din spectrul general muzical. În calitate de interpret, îmi place că muzica lui inspiră oameni care în mod normal nu ar comenta muzică. El iscă opinii puternice. Concertul pentru vioară nr. 1, pe care l-am aranjat pentru saxofon sopran este conceput complex. Să-l cânt este o provocare uriașă atât pentru mine ca solist, cât și pentru orchestră, deoarece sună înșelător de simplu dar în realitate este foarte complicat. De asemenea, modul în care Glass și-a gândit structura timbrală este extrem de complicată – el motivează până la ultimul detaliu. Cânt concertul de peste zece ani și găsesc de fiecare dată elemente noi. Învățarea a fost o provocare uriașă – trebuia să folosesc foarte mult respirația circulară…Dar Sonata pentru vioară este de 100 de ori mai grea: sunt 20 de minute de joc neîntrerupt iar rezistența este pusă la grea încercare”...

Cvartetul Carducci - violonistul Matthew Denton …

”În multe privințe Philip Glass a revitalizat muzica tonală. Muzica mergea într-o direcție foarte diferită și el a adus-o ferm înapoi într-o lume tonală dar cu o nouă energie foarte atractivă pentru oameni. Glass a adus o nouă generație în muzica clasică. Întotdeauna am fost un cvartet căruia îi place să exploreze tot felul de muzică și am fost foarte atrași de Glass. Eticheta „minimalist” aplicată acestuia este în multe feluri înșelătoare. Când înregistram cvartetele, am fost impresionați de substanța spirituală și melancolică a muzicii sale. Cvartetele lui Glass sunt foarte expresive. Modul în care îi transmiți muzica este cheia. Nu o faci în mod tradițional romantic. Muzica lui cere cea mai precisă intonație iar folosirea vibratoului este foarte importantă. Dacă faci vibratoul mai intens, atunci pur și simplu greșești”…