Greii muzicii uşoare româneşti: RAMON TAVERNIER

Lui Ramon Tavernier nu i s-a permis folosirea numelui în media din cauza sonorității occidentale; așa încât a fost nevoit să recurgă la un pseudonim – Constantin Alexandru (născut la 19 decembrie 1927, București). Și-a dorit să studieze percuția dar un accident la una dintre mâini l-a împiedicat să o facă. Astfel că înaltele studii cu Ioan D. Chirescu, Paul Constantinescu, Marțian Negrea, Theodor Rogalski la Conservatorul bucureștean (1948-1953), dublate de un talent aparte și idei deosebite l-au condus către alte domenii ale artei sunetelor. S-a numărat alături de Sile Dinicu, Richard Oschanitzky, Cornel Popescu şi Richard Bartzer printre cei mai reprezentativi și eficienți orchestratori ai timpului său (o dovedesc cele peste 1000 de partituri ale unor melodii românești ori străine oferite Radio-ului, casei de discuri Electrecord, cinematografiei).

A fost fascinat de sonoritatea folclorului românesc și a fost primul compozitor care a introdus NAIUL în muzica ușoară și de jazz (Gheorghe Zamfir a studiat cu el).

Prima astfel de melodie Cum mă vezi și cum te văd i-a fost interpretată de Aurelian Andreescu (premiată de altfel și la un concurs Radio în 1962). Cinci la număr au fost distincțiile obținute la concursurile Radio: Vals, premiul II (1956), primul premiu neacordându-se; în 1967 laureat O.I.R.T pentru o parafrază pe tema Periniței; în 1976, premiul publicului pentru duetul Dar nimeni nu-i ca noi, interpreți Angela Similea și Cornel Constantiniu; din nou, premiul publicului în 1979 acordat piesei Cântec pentru lumină, cu Margareta Pâslaru. Au fost precedate de premiile Uniunii Compozitorilor: 1967 – Lacul cu Adrian Romcescu și De-or trece anii cu Ricky Dandel. La Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia a fost laureat în 1971, 1976, 2001.

Îndeletnicirile sale au fost diverse și angajante: pianist-corepetitor la Studiourile de dans bucureștene, la Corurile Fabricii Gh. Dej, al Băncii Naționale, al Teatrului Țăndărică: apoi secretar al casei de discuri Electrecord (1964-1965).

Este membru al Uniunii Compozitorilor din 1969.

A semnat șase partituri destinte filmului: Knock-out (regia Mircea Mureșan), Amintiri bucureștene (Radu Gabrea), Împușcâturi sub clar de lună (M. Mureșan), Porțile dimineții (Radu Gurău), Am fost 16 și Calculatorul mărturisește (George Cornea). Are numele înscris pe trei discuri Electrecord, dintre care semnificativ este cel întitulat Naiul în jazz (1979). Din 1998, retras în Moldova, s-a dedicat exclusiv muzicii religioase corale. Complexa colecție Rugăciuni fără frontiere (premiată de U.C.M.R în 2000) consemnează retragerea lui Ramon Tavernier din tumultul cotidianului; sunt bijuterii sonore cu mesaj dens care demonstrează profunzime a spiritului, iar limbajul denotă finețea care l-a caracterizat pe parcursul întregii sale creații (peste 300 de melodii).

Suflet mândru și grav, Ramon nu a avut nevoie de speranțe ci doar de adevăr. Sărbătorile pe care le trăiește din plin înseamnă pentru el izbucnirea din tăceri. Muzica lui Ramon, fie că e vorba de șlagăte, fie de simple melodii, poartă cu ea subtilitatea compozitorului, fluidă, eterică, subtilă. Făcând posibilă reîntâlnirea cu noi înșine.

Creație (selectiv): Ai trecut iar pe strada mea, Lacrimi de fericire, Nu încerca să te minți, Un trifoi cu patru foi, Cum mă vezi şi cum te văd, Dorința, Cântec pentru lumină, Când ne întâlnim, Foaie verde, La Histria, Câmpii de aur sub soare, De-or trece anii, Înălțare, Darurile, Cântecul obârșiei, Tu crezi că a fost iubire-adevărată?, Dorul, ș.a.

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea,

alături de producătoarea progamului, Sorina Goia.