Operațiunea Rondul de noapte: câinele lui Rembrandt
24 Septembrie 2025, 09:58
Ai crede că nu mai e nimic de descoperit într-o pânză pictată de Rembrandt, cum este Rondul de noapte. Este, probabil, cea mai minuțios studiată lucrare a marelui pictor. De altfel, Rondul de noapte se află într-un proces de cercetare și restaurare încă din 2019. Tocmai de aceea, ultima descoperire făcută de un curator al Muzeului Național din Amsterdam - Rijksmuseum - a reușit să surprindă.
Rondul de noapte, Rembrandt, 1642. Foto: Claudia Marcu
Descoperirea nu are legătură nici cu căpitanul Banning Cocq, nici cu locotenentul său și nici cu ceilalți membri ai acestei scene pictată de Rembrandt. Nici măcar cu fetița cu codițe blonde, scăldată de lumină într-un mod atât de generos. Ei bine, este vorba despre ... câine. Da, câinele care pare că latră (sau cel puțin reacționează) la toboșarul aflat în partea dreaptă a compoziției. De-a lungul timpului, pigmenții s-au degradat, iar animalul s-a estompat vizibil. Și totuși, odată ce îl remarci, silueta lui iese clar în evidență.
Astăzi am aflat că Rembrandt a avut un model pentru acest personaj introdus în scenă. Este vorba despre un desen semnat de un alt artist olandez, Adriaen van de Venne, activ la începutul secolului al XVII-lea. Asemănarea dintre cele două reprezentări este atât de izbitoare, încât a determinat-o pe curatoarea Anne Lenders să aprofundeze cercetarea.
Anne Lenders, curator Rijksmuseum. Foto: Claudia Marcu
Chiar și marele Rembrandt avea nevoie de inspirație. Se știe că era un mare colecționar de desene și gravuri, pe care le studia cu atenție. Totul era important pentru el: fizionomiile feței, mișcările mâinilor, pozițiile corpului etc.
„Ce este interesant pentru noi este că Rondul de noapte este capodopera lui Rembrandt. Întotdeauna presupunem că Rembrandt, ca un artist genial, crea lucruri din nimic. Și, de fapt, nu luăm în considerare că el împrumuta și de la alții”, a spus astăzi Taco Dibbits, directorul Rijksmuseum, într-o întâlnire cu presa.
O simplă vizită într-o expoziție a dus la această descoperire interesantă. Câinele din desenul artistului olandez Adriaen van de Venne i-a amintit imediat curatoarei de câinele din Rondul de noapte.
Câinele lui Van de Venne Câinele lui Rembrandt
Rotația capului celor doi câini este exact aceeași, privirea este îndreptată în sus, în aceeași direcție, iar gura este ușor deschisă. Inclusiv zgărzile purtate la gât sunt foarte asemănătoare. Postura este, la rândul ei, similară.
Există însă și diferențe: câinele lui Rembrandt are limba scoasă, nasul mai turtit și stă în picioare, pe cele patru labe, spre deosebire de cel al lui Van de Venne, care se sprijină pe labele din față, cu pieptul lipit de pământ.
O descoperire foarte importantă pentru istoria acestei lucrări, adaugă Taco Dibbits:
„Este fascinant cum Rembrandt alege un colț care este, de fapt, puțin în umbră și, în întuneric, nu foarte interesant, dar îl face captivant adăugând puțină acțiune. Sunt toți acei gardieni civili în picioare, iar câinele se află într-un mediu foarte agitat, cu mult zgomot. Câinele lui Van de Venne, în schimb, stă într-o poziție mai relaxată, calmă. Ar fi fost foarte ciudat ca Rembrandt să fi copiat acel câine exact așa cum era. Dar îl adaptează și, astfel, pare că acel câine poate fugi în orice moment. Acest lucru sporește vivacitatea picturii. Iar, ca privitor, când ești în fața ei, simți cu adevărat că urmează să se întâmple ceva în orice clipă. Câinele joacă un rol foarte important în acest sens.”
Dar de ce un câine? Am întrebat-o pe Anne Lenders ce semnificație are câinele în pictura olandeză a secolului al XVII-lea și, mai ales, în Rondul de noapte.
A.L.: „În portretele de grup ale milițiilor civile, câinele era o prezență constantă, un simbol al loialității și al vigilenței. Rembrandt însă, cred că l-a folosit aici mai degrabă pentru efectul dramatic.”
Desenul lui Adriaen van de Venne (1590–1662) datează din 1619. Compoziția ilustrează o scenă biblică, în care Iosif este sedus de soția lui Potifar. Desenul a fost model pentru gravura care apare pe pagina- titlu a unui volum foarte circulat în secolul al XVII-lea, semnat de Jacob Cats: Self-stryt, dat is, Krachtighe beweginghe van Vlees ende Gheest sau, altfel spus, Lupta interioară, adică mișcarea puternică dintre Trup și Spirit (1620). Este foarte posibil ca Rembrandt să fi consultat fie desenul, fie gravura sau poate chiar pe amândouă.
Jacob Cats, 1620. Foto: Claudia Marcu
În Rondul de noapte există și alte fragmente inspirate din lucrările altor artiști. În 2009, numărul 1 (volumul 57) al revistei Muzeului Național din Amsterdam, The Rijksmuseum Bulletin, a fost dedicat aproape în întregime Rondului de noapte. Istoricul Dudok van Heel a oferit atunci o nouă interpretare a semnificației celebrei picturi și a reușit să-i identifice pe toți cei din grup. Atunci a ieșit la iveală, de exemplu, că pentru portretul căpitanului Banninck Cocq, Rembrandt s-a lăsat inspirat de un portret de nuntă al acestuia, din 1630.
Frans Banninck Cocq, Wybrandt de Geest, 1630. Foto: Muzeul Prinsenhof Delft (stânga)
Frans Banninck Cocq, Rembrandt, 1642, fragment din Rondul de noapte. Foto: Rijskmuseum (dreapta)
Mai exact, Rembrandt i-a pus la gât un guler asemănător cu cel pe care îl purta în portretul de nuntă, care era deja demodat spre mijlocul secolului al XVII-lea.
Personajul îmbrăcat în roșu, din spatele căruia apare fetița, poartă în costum câteva elemente demodate, preluate din diverse gravuri, cum este cea realizată de Hendrik Goltzius în 1587.
Stegarul, H.Goltzius, 1587. Foto: Rijksmuseum (stânga)
Rembrandt, 1642, fragment din Rondul de noapte. Foto: Rijskmuseum (dreapta)
Pentru personajul din spatele locotenentului, Rembrandt s-a inspirat dintr-o carte de gravuri cu diferite poziții ale soldaților, De Wapenhandelinghen din 1607, gravuri realizate de Jacques de Gheyn. Privirea încruntată către armă și modul în care o ține sunt aproape identice.
Soldat, Jacques de Gheyn, 1600. Foto: Rijksmuseum (stânga)
Rembrandt, 1642, fragment din Rondul de noapte. Foto: Rijskmuseum (dreapta)
Dacă ești pasionat de Rondul de Noapte, noul canal YouTube al Rijksmuseum poate fi o adevărată delectare: sunt șase episoade cu povești speciale despre Operațiunea Rondul de Noapte, proiectul revoluționar de cercetare și restaurare a celei mai celebre pânze semnate de Rembrandt.
Seria se desfășoară sub titlul The Night Watch: Every Inch a Story / Rondul de noapte: Fiecare centimetru, o poveste.
