Nicolae Herlea, ”Regele baritonilor”

 

Pe 28 august 2021 se împlinesc 94 de ani de la nașterea baritonului Nicolae Herlea. A urmat Conservatorul din Capitală, sub îndrumarea profesorului Aurel Costescu-Duca, fiind coleg cu Octav Enigărescu şi cu David Ohanesian, specializându-se ulterior la Accademia di Santa Cecilia din Roma, cu maestrul Giorgio Favaretto. În anul 1950, a debutat pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, cu rolul Silvio din ”Paiaţe”, iar de atunci a rămas prim - bariton al acestei scene. În anii imediat următori, a fost laureatul concursurilor internaţionale de canto de la Praga (1954), Geneva (1955), Verviers (1957).

Nicolae Herlea a cucerit lumea în spectacolul ”Bărbierul din Sevilla”, alături de Teresa Berganza, iar în 1961 a fost celebrat pe scena Operei Covent Garden din Londra. În 1964, a apărut pentru prima oară la Scala, în spectacolele ”Don Carlo” şi ”Bărbierul din Sevilla”, iar pentru următorii trei ani (1964-1967), a devenit membru al Operei Metropolitane din New York. A cântat pentru prima dată pe această scenă în primăvara anului 1964, în rolul lui Rodrigo, Marchiz de Posa, din opera ”Don Carlo”, alături de Franco Corelli, Leonie Rysanek, Giorgio Tozzi, Irene Dallas, apoi a interpretat rolul comediantului Tonio din ”Paiaţe”,  tot cu celebrul Franco Corelli. În stagiunea următoare, a evoluat la Opera Metropolitană în: ”Rigoletto”, ”Lucia di Lammermoor” şi ”Forţa destinului”.

Anul 1965 reprezintă un alt moment important al carierei sale, prin participarea la Festivalul de la Salzburg, unde a avut ocazia să cânte sub bagheta lui Herbert von Karajan, interpretând rolul Rangoni din ”Boris Godunov”, de Modest Mussorgski. În 1966, debutează în ”Faust” la Scala. În 1972, s-a bucurat de un mare succes cântând alături de Placido Domingo, în ”Andrea Chenier”, la Madrid, şi în ”Forţa destinului”, la Barcelona, alături de tenorul său preferat, Carlo Bergonzi.

De-a lungul carierei sale de peste 35 de ani, a evoluat pe cele mai mari scene ale lumii, printre care Metropolitan Opera din New York, Scala din Milano, Opera Naţională din Praga, Teatrul Balşoi din Moscova, Covent Garden din Londra şi Opera Naţională din Berlin, la teatrele lirice din Barcelona, Madrid, Paris, Tokyo, Teheran, Tel-Aviv, Boston, Cleveland, Detroit şi Atlanta.

Cu un repertoriu foarte bogat, interpretând roluri importante din creaţia universală, Nicolae Herlea s-a remarcat în spectacole precum: ”Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, în rolul lui Figaro, pe care l-a interpretat de peste 500 de ori; ”Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti; ”Don Carlo” de Giuseppe Verdi; ”Rigoletto” de Giuseppe Verdi; ”Evgheni Oneghin” de Piotr Ilici Ceaikovski; ”Prinţul Igor” de Alexandr Porfirievici Borodin; ”Tosca” de Giacomo Puccini. De o mare apreciere s-au bucurat şi seria de spectacole ”Traviata”, susţinute la Teatrul Champs-Elysées din Paris, în regia lui Maurice Bejart, şi ”Tosca”, susţinut în Japonia, în 1975, împreună cu Montserrat Caballe şi Giuseppe di Stefano.

Nicolae Herlea a cântat, de-a lungul carierei, alături de mari artişti ai lumii, printre care: Montserrat Caballé, Mario del Monaco, Placido Domingo, Giuseppe di Stefano, Franco Corelli. De asemenea, a colaborat cu orchestre simfonice celebre din Austria, Marea Britanie, Italia, Germania, Belgia, Franţa, Polonia, Israel, Bulgaria, Ungaria, Turcia, sub bagheta unor dirijori renumiţi, cum ar fi Herbert von Karajan, Kurt Adler, Gabriele Santini, George Georgescu, Lorin Maazel, Alberto Erede, Georges Pretre, Egizio Massini, Nello Santi, Kiril Kondrashin, Horst Stein, Constantin Silvestri, Giuseppe Patané, Georges Sebastian, Jean Bobescu.

”Regele baritonilor”, Nicolae Herlea, a murit la 24 februarie 2014…

”Eu am fost mereu animat de dorinţa adevărului şi atunci m-am comportat firesc. Nu am avut invidii sau orgolii. Am făcut ceea ce am considerat că pot eu să fac mai bine, în funcţie de dotarea mea nativă şi de educaţie. Am făcut-o însă total, pentru că în artă nu există jumătăţi de măsură. După cum nu există artist mare, ci un artist important al timpului său. (…) Da, consider că am făcut tot ce am putut şi că m-am oprit la timp. N-aş fi putut nici mai bine, nici mai mult.”…