Abordarea tradițională a lui Musekiwa cu privire la truditul pietrei își are originile în ascendența sa Chikaranga, transmisă pe linia tatălui, Kennedy Musekiwa, și evoluată de-a lungul vieții sale. Introducând metode contemporane de sculptură și asamblaj, selecția sa de materiale - obiecte cotidiene și artefacte istorice- urmează un fir narativ. Musekiwa apelează adesea la sincretism și forme de codificare pentru a vorbi despre relația complexă dintre ecologie, istorie și contexte socio-politice actuale.

În vastul spațiu industrial al Galeriei din București, Musekiwa montează 11 sculpturi noi a căror încurcătură de materiale deschide o fereastră către spațiul conceptual al maximalismului african. Multe dintre acestea depășind înălțimea staturii umane, sculpturile sunt impregnate de convingerea artistului asupra existenței unei conexiuni tactile între lumea celor vii și tărâmurile ancestrale.

„Unele lucruri, nu le cunoaștem... există anumite energii în cultura noastră africană pe care le urmăm pentru că altfel ne vor costa pe termen lung .” - TM

Practica lui Musekiwa se situează la această intersecție a influențelor interioare și exterioare care ne construiesc adevărul și ne modelează caracterele. Fețele de piatră ale lucrărilor sale, sculptate în materialul specific țării sale natale, sunt înrădăcinate în ascendența artistului - identitatea sa de bază; în timp ce corpurile acestor lucrări sunt animate cu materiale caleidoscopice găsite– contextul său pământesc. Cablurile de internet încapsulate în plastic se învârtesc prin corpurile metalice create de Musekiwa, revărsându-se și înfășurându-și cârlițele în jurul capetelor umanoide, îmbrăcând expresii multiple care cuprind putere, durere, amuzament. Folosind aceste materiale umane de exces, Musekiwa semnalează momentul în care ne aflăm ca și civilizație: ceea ce consumăm, aruncăm și producem în exces. Resturile istoriei sunt moștenite; adesea ele rămân pasive și nerecunoscute în psihicul uman colectiv. Însă ele pot fi excavate. Și astfel, Musekiwa adoptă o abordare arheologică.

În realizarea sculpturilor sale, Musekiwa reflectează asupra procesului său ca fiind similar cu cel care ne modelează identitățile. ADN-ul nostru este codificat înnăscut, funcționând în paralel cu informația neîncetată transmisă prin venele electrice ale tehnologiei, modelându-ne opiniile, convingându-ne și schimbându-ne rațiunea. La fel, mâinile artistului sunt programate de zeci de ani de tradiție, mișcări, metode și credințe ale sculpturii în piatră pe care creierul său nu le mai controlează. Apoi, transformând fiecare obiect creat de om, transplantându-l din cadrul utilizării sale anterioare, Musekiwa adoptă limbajul exterior al acestor materiale, folosindu-l pentru a înzestra fiecare sculptură cu specific și personalitate. Credințele noastre ne controlează comportamentele.

Și, dincolo de truda lucratului cu piatră, metal și materiale plastice; dincolo de filozofia tradițională și de referință istorică mereu aproape de vocabularul artistului; există un aspect ludic care surprinde și încântă: recipiente de oxid de azot transformate în păr, zâmbetul unei proteze suflate cu foiță de aur și umerii formați dintr-un jug de lemn de secol XIX. La fel cum evenimentele istorice cunoscute și necunoscute ne-au modelat viitorul; la fel și experiența văzului ne modelează în mod constant prezentul. În București, într-o noapte de iarnă...