Valeria Stoica - ambasadoarea Spotify a României

Valeria Stoica, ambasadoarea oficială Spotify a României, într-un interviu exclusiv cu Roxana Morar la Electric Castle 2023, despre postura de artist independent într-o lume dominată de labeluri.

Valeria, povestește-mi care e treaba cu campania Equal? Ce înseamnă, care este scopul acesteia, și cum de ai fost aleasă să faci parte din ea?

Cred că a fost timing-ul perfect, am început să lansez piese de pe al doilea album și atunci Mihai Ristea care se ocupă de proiectul meu pe partea de producție a fost în contact cu oamenii care căutau un ambasador în România Spotify. Le-a plăcut super mult piesa ,,All We Wanna Do” pe care am lansat-o practic cu campania Spotify. Campania asta cumva a fost ca să promoveze mai mult femeile muziciene, producători din industrie și cumva să ne dea un boost pentru că sunt mai mulți bărbați care profesează în domeniul ăsta și cumva au încercat din fiecare țară să aleagă câte un reprezentant. Au încercat să scoată la lumină poate niște artiști nu neapărat din mainstream, iar piesa a fost potrivită pentru că are un mesaj mai universal, e mai veselă, e mai dansantă, poate să fie listată în mai multe genuri de playlist și folk și rock si pop.

Cum a fost când te-ai văzut prima oară în Times Square?

Sincer, prima dată am zis am auzit din ăstea, m-am bucurat doar că eram puțin sceptică și după aia chiar s-a întâmplat. Nu am avut cum să ajung la New York sa văd faza asta, ne-am uitat pe live cam cu prietenul meu să vedem practic imagini live din New York doar ca să prindem la un moment dat bucata aia. A fost super drăguț îți dai seama și mi-a dat un boost într-o perioadă mai dificilă, să vreau să fac muzică.

Sound-ul tău este destul de atipic pentru scena românească. Cum l-ai defini și cum s-a născut acesta?

Eu îi zic un indie folk, pop, rock, cumva adaug după indie toate genurile pentru că încă simt că mă descopăr, deși primul album e mai mult cu chitare, mai mult folk, acum sunt și eu mai deschisă puțin. A fost natural, s-a întâmplat, nu știu, nu am o poveste în spate, deși mi-ar fi plăcut acum după șapte ani de când fac muzică să zic ok, acum dacă aș fi făcut un proiect aș fi pus numele ăsta, sau aș fi pus sound-ul ăsta. La mine s-a întâmplat am ajuns într-un punct în care deja eram pe scenă și a trebuit doar să continui.

Care sunt perspectivele tale pentru viitor?

Lucrez la ,,Go Outside and Hug a Tree”, albumul ce l-am început în pandemie, am lansat deja două piese, în toamnă sper să-l finisăm ca în primăvară să scoatem vinil, să scoatem merch. Facem un scurtmetraj apropo de album, e un scurtmetraj ficțiune și îl filmam luna asta, august. Il fac împreună cu Irina Alexiu cu care lucrez la partea de videoclipuri la albumul ăsta și e fix despre struggle-ul artistului când nu mai are creație deloc și nu mai are inspirație. Ea a scris cumva scenariul, i-a venit ideea din povestirile mele că uite mă trezesc dimineața, azi am plâns că m-am enervat că nu știam să cânt un acord și cumva am adunat documentarist mai multe etape prin care trece un artist ușor în deznădejde că nu se mai întâmplă nimic. E ceva super actual prin care trece orice om din orice domeniu, frica asta de poate mâine o să se termine. Dar mai sunt relevant? Dar mai e important ce fac? Întrebări din ăstea existențiale, o să fie un dark comedy, ușor sarcastic.

Cum te-ai obișnuit în postura de artist independent într-o lume dominată de labeluri?

Eu sunt independentă de un an și încă mă obișnuiesc cu chestia asta, că eu trebuie să-mi fac singură program și eu singură trebuie să mă motivez, e mai greu să planifici lucrurile, e mai greu să te gândești cum trebuie să promovezi vinilul, cu cine poți să faci parteneriat, dar e interesant.