Mihai Emilian Popa: Biblioteca, în sine, este, de fapt, un instrument de lucru. E la fel de importantă cum e microscopul sau, pentru noi, geologii, ciocanul geologic, busola geologică, lupa...

Invitatul ediției de astăzi este Mihai Emilian Popa, prof. univ. dr. habil. ing la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității București, unde predă disciplinele Paleobotanică, Geologia Zăcămintelor de Cărbuni, Principii de Ecologie, Scriere Științifică, Etică și integritate academică, Scriere științifică și dezvoltarea carierei, Palinologie.

Laboratorul de paleontologie a fost fondat în 1905.E primul laborator de paleontologie din România. Aici s-au succedat o serie de generații importante de geologi și paleontologi români,care au fost corifeii paleontologiei românești, pe de-o parte,și pe de altă parte, care au așezat bazele ferme ale geologiei românești.

Am înregistrat interviul de astăzi în biblioteca pe care Mihai Popa și-a construit-o începând din anul 1990, când a început să studieze plantele fosile.

E drept că îmi plac cărțile și atracția asta pentru cărți vine din copilărie,așa că mi-a fost ușor să strâng cărți.Pe de altă parte, literatura paleobotanică, de sistematică, de determinări de plante fosilee dificil de găsit, pentru că nu e digitalizată în general.Sigur, cea modernă este, e născută digital, ca să zic așa, PDF-urile sunt generate automat la publicare, dar pentru paleobotaniști, literatura veche, de secol XIX, e la fel de actuală cum e și cea de secol XXI, publicată în 2025, să zicem.

Biblioteca am proiectat-o și am construit-o în 2007 sau 2008. Am gândit-o special ca să poată acumula un volum maxim de cărți și de articole. (...)

Dar cheia bibliotecii în sine e structura ei și felul în care ea este ordonată. Pentru că dacă articolele sau cărțile respectiven-ar fi în ordinea lor, atunci, căutându-le, din nou aș pierde la fel de mult timp ca și cumn-ar exista nici o înregistrare. Recunosc că-mi plac fosilele, cărțile (9:16) și, din fericire, ele merg bine împreună, povestește Mihai Emilian Popa.

Este pasionat de paleobotanică dar și de minele de cărbuni.

Ca paleobotanist, trebuie să plec pe teren.Terenul ăsta poate să însemne oriunde există plante fosile, la munte, în câmpii (...) Ele sunt scoase din afloriment sau din mine de cărbuni, unde am lucrat atâția ani. Minele de cărbuni au un avantaj foarte mare în raport cu aflorimentele obișnuite, cu deschiderile naturale obișnuite, pentru că într-o mină de cărbuni lucrezi tridimensional(...) Apoi le aduc în laborator, le procesez mecanic, adică le desfac, eliberez materia respectiv organică, pot obțin de pe frunze fosile cuticule, care conservă foarte bine țesutul epidermal, se pot studia stomate, trihomi, se alcătuieschărți ale suprafețelor epidermale (...) și poți afla foarte multe lucruri.

Poți să înțelegi mult mai bine palomediulîn care a trăit planta respectivă, să înțelegi care au condițiile climaticeale momentului respectiv, să zicem, de acum 350 de milioane de ani. Poți să înțelegi foarte bine locul în biocenoza respectivă și în fitocenoza respectivăa plantei fosile pe care o studiezi. Poți să datezi mai bine rocile în care se găsesc plantele respective, în raport cu speciile de plante pe care le găsești conservate acolo.

Poți să înțelegi foarte bine, de exemplu, migrația continentelor studiind plante fosile.

Plantele sunt foarte sensibile la schimbările de mediu, pentru că nu poți să-și pună ”coada pe spinare” să plece așa cum ar pleca un mamifer patruped, să zicem. Din cauza asta, sunt foarte bune indicatoarede paleomediu și de vârstă a rocilor în care se găsesc, astfel încât, determinând aceste plante fosile poți să înțelegi povestea din spatele lor. Și povestea lor poate să fie foarte profundă și foarte veche.

Povestea carierei lui Mihai Emilian Popa - povestea, așadar, pe larg în ediția de astăzi, Născut în România, la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro, de la ora 16.00, realizatoare Corina Negrea.