Cristian Luca: „Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția își datorează existența inițiativei marelui istoric român Nicolae Iorga”

Într-un colț elegant al Veneției, într-un palat renascentist care respiră istorie, România își păstrează una dintre cele mai valoroase punți culturale cu Italia: Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică. Aflat la conducerea acestei instituții, profesorul universitar dr. Cristian Luca este invitatul Dariei Ghiu într-un interviu desfășurat chiar în Palatul Correr – locul unde Nicolae Iorga a visat, a negociat și a pus bazele unui centru românesc de cercetare și creație artistică în străinătate.

Totul începe cu istoricul Nicolae Iorga, care vizita frecvent arhivele venețiene în căutarea documentelor despre trecutul românesc. Ceea ce a pornit ca o inițiativă personală a fost rapid transformat într-un proiect instituțional cu sprijinul Academiei Române, dar și cu ajutorul unor donații publice și private.

„Inițiativa cumpărării apartamentelor și fondării institutului pornește de la convingerea personală a lui Nicolae Iorga că aveam nevoie de un spațiu destinat culturii române și istoricilor și artistilor români la Veneția. Această inițiativă personală devine o inițiativă instituțională prin implicarea Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, prin donații ale instituțiilor publice din România și prin donații ale unor persoane private cu dare de mână, care au sprijinit inițiativa lui Iorga. Costurile achiziționării tuturor apartamentelor și apoi ale transformării acestor locuințe într-un institut cultural nu au fost, desigur, deloc neglijabile.”

Deschis oficial în aprilie 1930, sub numele de Institut istorico-artistic, acesta a devenit rapid un spațiu de formare pentru istorici, artiști, dar și studenți din alte domenii. Institutul a fost gândit ca o platformă de cercetare și creație în mijlocul unui oraș care atrage artiști din toată lumea. În timp, rolul său a depășit granițele academice, devenind un nod strategic pentru diplomația culturală românească.

Un alt merit important al lui Nicolae Iorga a fost crearea Pavilionului României în Giardini della Biennale, inaugurat în 1938. Chiar fiul său a contribuit la proiectarea pavilionului, o dovadă că proiectul era mai mult decât o inițiativă culturală – era o chestiune de mândrie națională și continuitate intelectuală.

„Nicolae Iorga a fructificat pe deplin toate legăturile instituționale și personale de care dispunea la Veneția și în Italia în general, pentru a asigura României un pavilion national pentru Bienalele de Artă și Arhitectură.”

După asasinarea lui Nicolae Iorga în 1940, institutul intră într-un declin, accentuat odată cu instalarea regimului comunist. Noile autorități îl considerau o relicvă burgheză și chiar au încercat să-l vândă.

„Institutul de la Veneția este, pentru o vreme, pus în vânzare. Din fericire, niciun cumpărător nu s-a arătat interesat șinu a fost niciodată înstrăinat, a fost închis și abandonat vreme de aproape 40 de ani. La începutul anilor ‘80, autoritățile locale venețiene încep să someze Ambasada României Socialiste de la Roma și să amenințe cu confiscarea clădirii, pentru că se afla într-o situație de pericol pentru cetățenii care circulau pe artera principală a orașului. În urma somațiilor repetate ale autorităților locale venețiene, autoritățile comuniste au trebuit să ia măsuri, pentru că altfel clădirea ar fi fost confiscată.”

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.