Victor Rebengiuc: „Teatrul nu piere. Noi, actorii, da!”

Actorul Victor Rebengiuc, o legendă vie a scenei românești, și-a încheiat cariera de aproape șapte decenii cu rolul Andre din piesa Tatăl, de Florian Zeller. Într-un dialog emoționant cu Anca Mateescu, actorul vorbește despre întâlnirea cu acest personaj, legătura sa cu Teatrul Bulandra și felul în care vede onestitatea pe scenă, despre începuturile sale, despre întâlnirile decisive din carieră și despre cum vede teatrul de astăzi.

La 92 de ani, Victor Rebengiuc privește cu seninătate decizia de a se despărți de scenă, chiar dacă mărturisește că i-a fost greu. Rolul din Tatăl a fost pentru el o experiență profundă. Montarea piesei nu a fost lipsită de obstacole. După moartea lui Ion Caramitru, cel care inițiase proiectul, spectacolul părea că nu va mai vedea lumina rampei. Totuși, actorul a găsit soluția și a dus textul la Teatrul Bulandra, unde succesul a fost uriaș.

„Acest ultim rol a însemnat unul dintre cele mai frumoase lucruri din viața mea.”

Pentru Victor Rebengiuc, faptul că și-a încheiat cariera la Teatrul Bulandra are o semnificație aparte.

„Ultimul rol pe care l-am jucat a fost la Teatrul Bulandra, teatrul unde am avut cele mai mari întâlniri ale mele. Acolo am avut cele mai mari întâlniri ale mele: cu doamna Bulandra în primul rând, cu cei mai mari regizori ai secolului trecut, Ciulei, Pintilie, Penciulescu, Vlad Mugur. Aceștia au fost niște universități pentru mine, de la ei am învățat foarte multe lucruri și am fost foarte bucuros.”

Actorul recunoaște că starea de sănătate l-a obligat să se retragă. Problemele fizice au devenit tot mai apăsătoare și nu ar fi vrut ca ele să umbrească bucuria teatrului. Deși i-ar fi plăcut să împlinească 70 de ani pe scenă, Victor Rebengiuc consideră că e mai onest să se oprească acum.

„Ajunge. O să stau deoparte, liniștit, și o să aștept să mă prezint la Apel.”

Victor Rebengiuc nu și-a imaginat niciodată că va deveni actor. Totul a pornit întâmplător, dintr-un spectacol jucat pentru colegii săi de școală. Momentul decisiv a venit atunci când directorul școlii, impresionat de prestația lui, i-a spus să dea la teatru. Deși familia se confrunta cu mari dificultăți financiare, actorul și-a urmat drumul.

„Nu m-am gândit niciodată că asta o să fie profesia mea viitoare, nici nu-mi trecea prin cap, adică nu era un vis al meu.”

Un rol esențial în formarea sa l-a avut actrița și profesoara Aura Buzescu, care l-a marcat prin exigența ei. Deși la început se simțea copleșit de severitatea ei, cu timpul a înțeles valoarea lecțiilor primite și a păstrat o relație de mare respect cu profesoara sa.

Spre viitorul teatrului, actorul privește cu îngrijorare.

„Acum nu-mi place ce se întâmplă în teatru. Aproape în fiecare oraș mai mare există o facultate de teatru. Sunt prea mulți absolvenți. Teatre nu se construiesc. Așa-zisele teatre independente joacă în spații care nu sunt teatre.”

Privind înapoi, Victor Rebengiuc își definește cariera ca pe un drum al căutării și al bucuriei de a fi slujit scena.

„Am fost foarte fericit că am făcut această profesie. Toată cariera mea am fost un personaj în căutarea unui autor, ca în piesa lui Pirandello, în care am jucat tot rolul Tatălui... Teatrul nu piere. Noi, actorii, da!.”