A murit dramaturgul Radu F. Alexandru

Dramaturgul, prozatorul și eseistul Radu F. Alexandru a încetat din viață, lăsând în urmă una dintre cele mai consistente și diverse opere ale teatrului românesc contemporan. Dispariția sa marchează o pierdere majoră pentru scena culturală românească, pe care a modelat-o timp de peste cinci decenii, prin texte, idei și implicare publică.

Născut la 12 iulie 1943, la București, Radu F. Alexandru (Feldman Radu Alexandru) a avut un parcurs intelectual remarcabil, cu studii de matematică, filosofie și regie de teatru, completate, mai târziu, cu titlul de doctor în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică. Formația sa interdisciplinară s-a reflectat constant în densitatea ideatică și rafinamentul construcției dramatice.

Autor a numeroase piese de teatru montate în București, în țară și în străinătate, Radu F. Alexandru a semnat titluri devenite repere, precum Nimic despre Hamlet, Poveste despre tatăl meu, Tsunami, Labirint sau Ultima dorință. Textele sale au explorat, cu luciditate și empatie, teme ale identității, memoriei, vinovăției și fragilității umane.

Activitatea sa s-a extins și în cinematografie, ca scenarist al unor filme importante din filmul românesc postbelic, colaborând cu regizori precum Dan Pița, Alexa Visarion sau Dinu Tănase. În paralel, a fost un susținut publicist și realizator de emisiuni culturale de televiziune, contribuind constant la dezbaterea publică despre artă și societate.

Pentru creația sa, Radu F. Alexandru a fost distins cu numeroase premii, între care Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului, Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române și multiple premii ale Uniunii Scriitorilor. A fost membru titular al Uniunii Scriitorilor din România și președinte al Filialei de Dramaturgie, implicându-se activ în viața instituțională a culturii.

Dispariția lui Radu F. Alexandru lasă un gol profund în teatrul românesc, dar opera sa rămâne un reper de rigoare intelectuală, umanism și libertate de gândire, un dialog deschis cu prezentul, care va continua să provoace și să inspire generațiile viitoare.