Camera obscura (e obscura nu obscură, nota noastra)  e un film documentar de lung metraj despre cinecluburile existente în Romania în anii comunismului.

E poate greu de înțeles azi, ca în acea perioadă  nu existau  aparate de filmat în comert, și era imposibil  să  poti  procura  echipamentele  și substantele necesare  developării,  montajului  sau postprocesării de  sunet.

Dar  dacă  totuși  aceasta pasiune a filmului  te măcina pe interior pînă a-ți modifica  inevitabil  existența,  te înscriai  într-un cineclub. Ele erau asociații finanțate în general de sindicatele comuniste, care funcționau pe lîngă mari intreprinderi, universități și case de cultură.

A face film de amator în acei ani era o aventură. A încerca să oferi o alternativă culturii oficiale a filmului romanesc din acei ani, osificat într-o ideologie primitivă, putea fi un demers periculos. Căci ochiul vigilent al Securității putea pulveriza cariere sau chiar distruge vieți.

E poate de neimaginat în epoca actuală, a omniprezenței imaginii animate și a conexiunii imediate pe internet, faptul că acum 30, 40 de ani pasionații de film alternativ filmau pe peliculă de 8 sau 16 milimetri, developau  cînd aveau apă, în condiții  total  improprii și poate uscau pelicula pe fereastra trenurilor în drum spre festivalurile de profil. Filmele  fiind  montate apoi la hotel în nopți albe unde pasiunea se transforma într-un dulce delir cinefil.

Cel mai important cineclub al acelor ani era Cineclubul CFR Timisoara, care funcționa pe lîngă Regionala de căi ferate. Filmele făcute aici nu erau de regulă situate “pe linia” ideologică  atît de necesară  supraviețuirii  într-o zonă culturală.

Erau  mici  bijuterii  cinematografice  provocatoare și insolente la adresa bunul simț  comun, creative în cel mai înalt grad,  și cumva dătătoare de speranță. Că într-o zi libertatea, cuvînt atat de abstract în acele vremuri poate fi cîndva posibilă.

Aici au lucrat oameni talentați și  dedicați ca Iosif Costinaș, Vasile Moise, Ioan Cochinescu, Tatiana  Costinaș, Gheorghe Șfaiter, Lucian Ionică, Mihai Zegrea, Nicolae Lengher, Decebal  Nedelea, Vasile  Sepi, Mircea Radu.

Ei au crezut cu fanatism în rolul filmului în viata comunității,  și au dat nu o dată prin filmele lor dovada de un simt civic mult evoluat față de standardele epocii.

Filmul nostru e cumva implicit dedicat Timișoarei. Nu numai pentru că aici a funcționat  cel  mai  important  cineclub al acelor ani. Ci și pentru faptul că de aici a  pornit  scînteia  care  a  schimbat  istoria Romaniei din temelii. Scînteie admirabil suprinsă de cițiva cineclubiști ai acelor ani !