CINCI ANI ÎN DONBAS
24 Ianuarie 2018, 19:23
Teatrul Național Radiofonic organizează luni, 29 ianuarie 2018, de la ora 18.00, la clubul Ramada-Majestic, de pe Calea Victoriei din București, audiția cu public a spectacolului prezentat în premieră absolută - CINCI ANI ÎN DONBAS - scenariu de Lăcrămioara Stoenescu, după cartea cu titlul omonim de Carol Aschembrener. Adaptarea radiofonică: Magda Duțu. Regia artistică: Petru Hadârcă. În distribuție: Virgil Ogășanu, Vlad Ivanov, Damian Victor Oancea, Mircea Constantinescu, Constantin Florescu, Orodel Olaru, Marcelo Cobzariu, Petru Hadârcă, Silviu Oltean, Cristian Simion, Ion Arcudeanu, Annemary Ziegler, Cristina Constantinescu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor: Costin Manoliu. Coordonator de proiect: Magda Duțu. Spectacolul va fi difuzat marți, 30 ianuarie 2018, de la ora 19.00, la Radio România Cultural și sâmbătă, 3 februarie 2018, de la ora 23.00, la Radio România Internațional, în cadrul proiectului Biografii, memorii.
Cartea memorialistică Cinci ani în Donbas este singurul document scris, apărut în ţară, care vorbește despre viaţa şi munca cetățenilor de etnie germană din România, deportați în lagărele din Bazinul Donbas. Alte documente existente, sunt fie sub formă de interviuri, fie sub forma unor articole în ziare şi reviste. Scenariul – alcătuit de Lăcrămioara Stoenescu, după această carte - urmărește momentele dramatice prin care au trecut acești oameni, suferințele cumplite îndurate de cei care au supraviețuit, figura centrală fiind Carol Aschembrener (1911 – 1998) - descendent al unei familii din Bucovina, stabilite la Giurgiu, deportat în Ucraina, pentru o perioadă de cinci ani, între 1945 – 1950, la minele din Bazinul Donbas, ca etnic german. A suportat rigorile Ordinului 031 din 6 ianuarie 1945, al Comisiei Aliate (Sovietice) de Control privind Hotărârea Consiliului de Miniștri pentru mobilizarea nemților la lucru. Prin acest ordin, în perioada 10-20 ianuarie 1945, au fost trimişi în Uniunea Sovietică, la „munca de reconstrucţie”, toţi locuitorii germani din România, apţi de muncă, între 17-45 de ani şi femeile, între 18-30 de ani, exceptând mamele care alăptau. S-au trimis saşi din Ardeal, Banat şi Bucovina, dar şi din alte localităţi, precum Giurgiu, cel mai sudic oraş al ţării, unde existau etnici germani. În Donbas, Carol Aschembrener, ca și ceilalți deportați, și-a pierdut identitatea, fiind doar un număr, Raboci 477. A plecat din Giurgiu împreună cu fratele său, Ion (Johan) şi cu alţi 24 de cetăţeni nemţi, conform tabelului nominal, document scos de poliţia oraşului din Arhiva Serviciului Român de Informaţii Giurgiu. Aceşti cetăţeni de origine germană au muncit în mai multe lagăre din Donbas (Buros, Kalmius, Orlovka). În 1990, când s-a eliberat de spaimele Securității, Carol Aschembrener a considerat că a sosit vremea să lase copiilor și nepoților săi, mărturii despre istoria familiei. Și-a scris memoriile, fără vreun gând de a le tipări vreodată, ci doar din dorința de a le lăsa urmașilor, pentru ca aceștia sa-și poată cunoaște originile îndepărtate. Jurnalul său – Cinci ani în Donbas - a ajuns la cea care avea să-l îngrijească și să-l prefațeze – Lăcrămioara Stoenescu – publicându-l (cu acordul familiei), sub forma cărții memorialistice Cinci ani în Donbas, în 2015, la Editura Honterus din Sibiu.
”Când am aflat, în urma unei discuții cu doamna Mihaela Zavici Aschembrener, fiica lui Carol Aschembrener, că tatăl său a fost deportat cinci ani în Donbas, am cerut acest jurnal și mi s-a părut oportun să nu-l las să zacă într-un cufăr sau pe un raft al bibliotecii familiei, ci să fie tipărit. Am considerat că citindu-l, ar putea fi o sursă de informații privind deportările etnicilor germani din sudul extrem al țării. – precizează Lăcrămioara Stoenescu.
Aceste evenimente sunt prezentate sub forma unui spectacol-document, cu același titlu – Cinci ani în Donbas – realizat în cadrul proiectului Biografii, memorii.
Magda Duțu
