DESPRE FEMEI. ONE-MAN SHOW, în premieră la Teatrul Tineretului

Teatrul Tineretului are bucuria de a anunţa premiera DESPRE FEMEI. ONE-MAN SHOW cu Andrei Merchea Zapotoțki, regia Tudor Tăbăcaru. Reprezentația va avea loc joi, 8 martie, de la ora 19.00, la Sala Studio „Corneliu Dan Borcia“.

Textul spectacolului este o creație colectivă bazată pe nouă poeme de Nicolae Esinencu, din volumul Cuvinte de chemat fetele.

La premieră am invitat doamne reprezentative pentru comunitatea nemțeană prin implicarea în evoluția acesteia, prin proiectele derulate și atitudinea civică. Lista invitatelor rămâne deschisă pentru următoarele reprezentații.

*

DESPRE FEMEI. ONE-MAN SHOW este un omagiu adus femeii iubite, soției, libelulei, ochioasei, puștoaicei, Ioanei, aiuritei ăleia a lui Scârbă, celor patru soții ale lui Briciu - ba chiar și soacra beneficiază de un mic medalion. Cu atât mai mult este dedicat femeilor care ar cam fugi de-acasă, pe o planetă îndepărtată.

DESPRE FEMEI, deși clamează că este un one-man show, este opera colectivă a mai multor bărbați, inclusiv echipa tehnică fiind integral masculină. În ciuda acestui fapt, niciun bărbat nu a fost rănit în cursul producerii acestui spectacol – cel puțin nu până când acesta s-a desfășurat, pentru prima oară, în fața ochilor strălucitori ai unor femei.

*

ANDREI MERCHEA ZAPOTOȚKI

Este absolvent al Facultății de Teatru, secția Arta Actorului de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică “I. L. Caragiale” București, clasa profesorului Ion Cojar (2007-2010) și al cursurilor de Masterat - Arta Actorului, clasa prof. univ.dr. Radu Gabriel (2010-2012). A colaborat cu Teatrul de Comedie București și Studioul de Teatru UNESCO. A jucat în filmele Niascharian (Gerula), regia Leonard Tonitza (2015) și Ultimul Sburător (DJ), regia Ovidiu Georgescu (2012).

Andrei este actor al Teatrului Tineretului din 2016, când a debutat în spectacolul „Anul dispărut. 1996” de Peca Ștefan, regia Ana Mărgineanu. De atunci şi până în prezent a jucat în spectacolele „Cum vă place“ de William Shakespeare, regia și scenografia Vlad Cristache (Silvius), „Dar…ce-ați crezut?!“de Nadejda Ptușkina, un spectacol de Tudor Tăbăcaru (Igor), „Ghimpl-Netotul“ după Isaac Bashevis Singer, regia Daniel Iordan (Ghimpl), Fata de pe canapea de Jon Fosse, regia și scenografia Horațiu Mihaiu (Bărbatul), „Revizorul“ de N.V.Gogol, regia Zalan Zakarias (Osip).

Cele mai recente producții în care Andrei Merchea joacă la Teatrul Tineretului sunt: „Wolfgang“ după Yannis Mavritsakis, regia Radu Afrim (Fantoma tatălui) și „Visătorul“după Ian McEwan, spectacol-concert de Ada Milea (Copil).

Este laureat al Festivalului „Audiție Națională” (2015), organizat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, București în parteneriat cu Teatrul Bulandra, Teatrul Metropolis, Teatrul Nottara și ARCUB București.

Andrei este solist vocal în trupa de cover-uri Shuffle. Îi place să călătorească, să schieze și, bineînțeles, să cânte.

TUDOR TĂBĂCARU

S-a născut pe 22 februarie 1959 în Străşeni, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chişinău (1984). A debutat cu rolul Duca – „Pomul vieţii” de D. Matkovski, la Teatrul Naţional Chişinău (1984). Este angajat ca actor la Teatrul Tineretului din anul 1990, când a debutat în spectacolul „Jocuri de noapte” de Frank D. Gilroy, regia Veniamin Apostol (rolul Thomas).

Până în prezent, Tudor Tăbăcaru a interpretat peste 40 de roluri, dintre care amintim: Canciano – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Louise Dănceanu; Bărbatul cu pălărie – „Buzunarul cu pâine” de Matei Vişniec, regia Nicolae Scarlat; Doctorul Chen Zing – „Orfanul Zhao” de Ji Junxiang, regia Alexandru Dabija; Lopahin – „Livada de vişini” de A. P. Cehov, regia Igor Larin; Ianke – „Tache, Ianke şi Cadâr” de Victor Ioan Popa, regia Cristian Juncu; Volpone – „Volpone” Ben Jonson, regia Louise Dănceanu; Peppino – „Angajare de clovn” Matei Vişniec, regia Louise Dănceanu; Moşu’ – „OO!” după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija; David Hanek – „Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele“ de Petr Zelenka, regia Radu Afrim; Părintele Blazius – „Cu dragostea nu-i de glumit” Alfred de Musset, regia Alexandru Dabija; Mihaly Dulgheru – „Soldaţii“ de Zalán Tibor, regia Szabó K. István; Bebe Pliurdu – „Audiţia“ de Alexandr Galin, regia Szabó K. István; Tragedianul fără voie și Axenti Ivanov Poprişcin – „Jurnalul unor nebuni“, după Anton Pavlovici Cehov şi Nikolai Gogol, un spectacol de Louise Dănceanu; Nenea Fedea, Bunicul – „Mamă, mi-am pierdut mâna!“ de Maria Kontorovici, regia Alexandru Mâzgăreanu.

Tudor Tăbăcaru a coordonat artistic spectacolele: „Eu te iubesc, eu te omor!“ de Sorin Oros (2011); „Iote-i şi p’ăştia!“ după Leonid Filatov (2012); „Subpământeanul” de Hristo Boytchev (2013); „Ai grijă ce-ţi doreşti!“ (2013); „Dragoste de-o noapte“ (2015); „Dar...ce-ați crezut?!“ de Nadejda Ptușkina (2016).

ROMULUS BOICU

Romulus Boicu (n. 1986, Piatra Neamț) a debutat în scenografie în 2010, pe scena Teatrului Tineretului cu spectacolul „Audiția”, regia Szabó K. István, din 2014 fiind scenograf angajat al acestei instituții. A realizat scenografia la 13 dintre spectacolele noastre: „Mamă, mi-am pierdut mâna!”; „Gărgăriţele se întorc pe pământ”; „Vicleniile lui Scapino“ (în regia lui Alexandru Mâzgăreanu); „Wolfgang“, regia Radu Afrim; „O… ladă” și „Karaoke” (regia Alexandru Dabija), „Am căzut în cap, da-mi trece” (regia Antonella Cornici), „Dragoste de-o noapte” și „Subpământeanul” (regia Tudor Tăbăcaru), „Ca nuca-n perete” (regia Traian Săvinescu) , „Anatol” (regia Răzvan Muraru), „Fetiţa soldat” și „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt…” (regia Adrian Tamaș).

Romulus a colaborat cu Teatrul German din Ungaria, Szekszárd, realizând scenografia spectacolului „Copilul zburător” de Roland Schimmelpfennig, regia Szabó K. István. În București, a colaborat cu Teatrul de Artă, pentru scenografia spectacolelor „Când timpul stă pe loc” (regia Bogdan Budeș) și „Grooming” (regia Ruxandra Oancea) și cu Teatrul Excelsior, pentru „With a little help from my friends” (regia Alexandru Mâzgăreanu), spectacolul pentru care a obținut o nominalizare - cea mai bună scenografie - în cadrul Festivalului de Teatru Scurt Oradea (2016).

Romulus Boicu face fotografie de teatru și graphic design. Practică arta murală, mozaicul decorativ al unei fântâni arteziene din Tulcea și pictura murală de pe faţada Liceului de Artă „Victor Brauner” din Piatra Neamţ fiind doar două lucrări la realizarea cărora a colaborat. A avut 7 expoziții personale de pictură în Cluj-Napoca, Sibiu, Piatra Neamţ, Bucureşti și a expus lucrări în peste 15 expoziții de grup. În 2016 a fost scenograf pentru FestCO, ediţia aIV-a, Teatrul de Comedie Bucureşti.

De curând, Romulus Boicu a obținut o nominalizare la Premiile UNITER, categoria „Cea mai bună scenografie“, pentru decorul spectacolului „Wolfgang“ după Yannis Mavritsakis, regia Radu Afrim.

NICOLAE ESINENCU

(13.08.1940, Chiţcani – 25.04.2016, Chişinău)

Poet, prozator, dramaturg, scenarist, Nicolae Esinencu este unul dintre cei mai prolifici scriitori din Moldova, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova și Cavaler al Ordinului Republicii. S-a născut în anul 1940, în satul Chițcanii Vechi, județul Orhei. A absolvit Cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură Universală „M. Gorki” din Moscova (1973). A fost redactor la Editura „Lumina”, secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Nicolae Esinencu a debutat editorial cu placheta de versuri „Antene” (1968), urmată de cărțile de poezie „Sens” (1969), „Dealuri” (1974), „Copilul teribil” (1979), „Stai să-ți mai spun” (1983), „Cuvinte de chemat fetele” (1986) ș.a., precum și de volumele de proză: „Sacla” (1968), „Portocala” (1970), „Toi” (1972), „Era vremea să iubim” (1977) etc. A scris piesele: „Grand prix”, „Tabachera”, „Fumoarul”, „Oameni de paie” și scenariile de film „Tunul de lemn”, „Vâltoarea”, „Doi saci cu moldoveni”. De asemenea, a scris și cărți pentru copii: „Harbuzul lui Fănel” (1972), „Bună dimineața” (1977). Și-a reunit textele în „Scrieri alese” (șase volume), publicate între 1999-2004: vol. I, II, III, IV – 1999, vol. V – 2002, vol. VI - 2004.

Nicolae Esinencu a fost desemnat Maestru al culturii Moldovei, Cavaler al „Ordinului Republicii”și a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova de trei ori: în 1991 pentru vol. „Gaura”; în 1995 pentru vol. „Disciplina mondială”; în 2002 pentru vol. „Scrieri. Dramaturgie”.