„Micuța Amélie” și „Arco”, nominalizate la Premiile Oscar 2026

Independența Film și FREEALIZE anunță lansarea în cinematografe în acest weekend a filmului de animație Micuța Amélie, o producție multiplă premiată, potrivită pentru toate categoriile de public.

Micuța Amélie se alătură filmului de animație Arco în competiția pentru Premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Film de Animație. Arco, o aventură animată captivantă distribuită tot de Independența Film &FREEALIZE, va avea premiera în cinematografele din România pe 27 martie 2026.

Premiera în cinematografe: 23 ianuarie 2026

Micuța Amélie invită publicul să privească lumea cu uimirea și sinceritatea unui copil. Veți fi parte din povestea lui Amélie, o fetiță belgiană născută în Japonia, care descoperă lumea prin ochii ei curioși și sensibili ca un loc plin de mister, frumusețe și revelații neașteptate.

Legătura specială cu dădaca sa, Nishio-san, o ajută să descopere emoțiile, limbajul și identitatea, într-un univers delicat unde lucrurile mărunte capătă o semnificație profundă. Filmul urmărește primii trei ani din viața lui Amélie, de la starea embrionară până la a treia sa aniversare, într-o meditație poetică asupra copilăriei, memoriei și formării sinelui.

O adaptare cinematografică splendid animată a romanului Metafizica Tuburilor de Amélie Nothomb, filmul este spus cu multă tandrețe și umor subtil, și oferă o experiență cinematografică unică și emoționantă.

Filmul a avut premiera internațională la Festivalul de Film de la Cannes.

Participarea ulterioară la Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy, cel mai prestigios festival de animație din lume, a adus cu ea Premiul Publicului.

Palmaresul filmului mai include Premiul Publicului la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian, precum și numeroase alte nominalizări și selecții la festivaluri internaționale de prestigiu.

Cineaștii Maïlys Vallade și Liane-cho Han au creat un film care captează esența romanului lui Amélie Nothomb prin imagini de o frumusețe uluitoare. Filmul adoptă perspectiva unică a copilăriei timpurii, plasându-se la nivelul ochilor lui Amélie și transformând cele mai mici detalii în momente de descoperire profundă.

« Întreaga miză a filmului a fost să știm cum vom reuși să transpunem în imagini, în animație, unicitatea acestei narațiuni » ; explică Maïlys Vallade. « Ca să facem față acestei dificultăți ne-am impus să fim aproape de Amélie, să simțim lucrurile odată cu ea, la nivelul ei, să fim purtați împreună cu ea, astfel încât totul să provină, în final, din percepția ei, din subiectivitatea ei; să arătăm cum privirea ei se îndreaptă asupra lucrurilor și le poate transforma într-un mod foarte fluid și natural de la o scenă la alta »

« Să ne concentrăm pe detalii în mod special, așa cum fac copiii, a fost cu adevărat firul nostru călăuzitor »; adaugă regizoarea, subliniind decizia de a rămâne axați pe relația dintre Amélie și Nishio-san, relația cu moartea, cu finitudinea, apoi creșterea până la deschiderea către lume.

Filmul adoptă un stil de animație fără linii de contur, perpetuând o metodă comună dezvoltată în colaborare cu regizorul Rémi Chayé pe filmele anterioare. Pentru acest film, echipa a dorit forme mai rotunjite, culori mai texturate cu efecte mai pastelate și să lucreze cu blururi de apropiere sau depărtare și transparență.

Culorile filmului evoluează pe parcursul poveștii: încep saturate și acide în primăvară, când Amélie atinge apogeul fericirii alături de Nishio-san, apoi se estompează treptat pentru a se apropia de un realism mai mare pe măsură ce Amélie crește și descoperă pierderea.

Filmul este un splendid omagiu vizual adus Japoniei, peisajelor și culturii sale. Eddine Noël, designer de producție și director artistic, co-autor grafic și co-autor al scenariului, a acordat o atenție deosebită restituirii detaliilor, în special în ceea ce privește regiunea Kobe din anii 1960-1970 și casa în care locuiau părinții lui Amélie.

« Casa din copilăria lui Amélie Nothomb a fost distrusă », explică Maïlys Vallade. « Așadar, a trebuit să propunem o reconstrucție cât mai exactă posibil, ceea ce a necesitat un lung proces de cercetare. Dar atenția noastră s-a concentrat mai ales pe atmosfera particulară a acestei case tradiționale japoneze, locuită de expatriați belgieni. Este una dintre cheile esențiale ale poveștii »

Muzica compozitoarei și pianistei Mari Fukuhara adaugă o dimensiune emoțională profundă filmului. Ea a reușit să propun ceva foarte personal și autentic, folosind o paletă muzicală care variază de la motive foarte simple, cu o orchestrare diversificată, până la teme mult mai profunde și întunecate pe care le interpretează la pian.

Mari Fukuhara a reușit să dea o identitate proprie fiecărei scene prin stilul ei, și asta într-un timp record. Calitățile sale de compozitoare și de pianistă au fost remarcabile: ea este cea care interpretează Ravel în film.

Lumina este, de asemenea, un instrument narativ în sine, contribuind la dramaturgia filmului pe măsură ce povestea trece prin cele patru anotimpuri.

Filmul este o adaptare a romanului autobiografic Metafizica Tuburilor (1996) scris de Amélie Nothomb, una dintre cele mai cunoscute scriitoare belgiene contemporane. Romanul, apărut în România la editura Polirom, povestește cu umor și sensibilitate primii ani din viața scriitoarei în Japonia.

Liane-cho Han mărturisește: « Am citit Metafizica Tuburilor când aveam 19 ani și această carte m-a emoționat profund. Și visul de a o adapta a început să prindă contur în mine »

Filmul este disponibil pentru proiecții școlare la cerere, pe tot parcursul anului școlar 2026, fiind însoțit de un dosar pedagogic complet.

Filmul este distribuit de Independența Film în colaborare cu Freealize și va fi disponibil în cinematografe dublat și subtitrat în limba română. Animația beneficiază de sprijinul Programului Europa Creativă MEDIA al Uniunii Europene.