Noism în avanpremiera Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu

Un interviu de Diana Joicaliuc

Noism, cea mai importantă companie de dans contemporan din Japonia, a prezentat pentru prima dată în România, în cadrul Întâlinirilor JTI, „La Bayadere – Țara Iluziilor”, pe scena Teatrului Național București, la inițiativa Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei, Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și al Fundației Art Production.

Turneul „Noism” va continua la Sibiu, unde vor avea loc două reprezentații cu spectacolele „The Match Seller’s Tale” și „Passacaglia”, pe 5 și 6 aprilie, în avanpremiera Festivalulului Internațional de Teatru. Într-un interviu pentru Radio România Cultural, Excelenţa Sa Kisaburo Ishii, ambasadorul Japoniei la Bucureşti vorbeşte despre relaţiile culturale româno-japoneze.

În ce fel reflectă aceste spectacole ale companiei Noism, prezentate în premieră în România, şi chiar şi în Europa, specificul culturii japoneze?

Noism este singura companie de dans care deţine un teatru propriu. În Japonia în domeniul artelor tradiţionale teatrale, kabuki sau noh, fiecare companie are un teatru propriu, dar acest lucru nu este specific teatrelor de balet, de exemplu. Faptul că această companie are un teatru propriu, nu în Tokyo, ci într-o regiune îndepărtată Niigata este o caracteristică foarte importantă.

Jo Kanamori, cel care a înfiinţat în 2004 Noism este un artist, un dansator care a plecat de la vârsta de 17 ani din Japonia pentru a studia dansul în Europa. A fost elevul lui Maurice Bejart şi a activat timp de zece ani pe scenele teatrelor moderne de balet din Europa. După ce s-a întors în Japonia a înfiinţat această companie, Noism a cărei denumire s-ar putea traduce prin faptul că nu există nici un „ism”. Viziunea acestei companii este de a demonta principiile secolului 20 şi de a porni către secolul 21 cu alte valori.

“La Bayadere” primul spectacol care a fost prezentat la Bucureşti a fost construit în spiritul şi pe fondul piesei clasice de balet, dar cu influenţe japoneze foarte puternice care ţin de muzică şi care au fost compuse de Yasuhiro Kasamatsu. De asemenea, costumele impresionante au fost create de un designer al casei de modă Isscy Miyake.

Cât de popular este dansul contemporan în Japonia?

În Japonia există şi probabil, vă sunt cunoscuţi, termenii mayko, dansatoare sau teatrul tradiţional kabuki, care se traduce prin “a dansa”. Fiecare dintre aceste cuvinte au în conţinutul lor, în scrierea japoneză un caracter care înseamnă dans.  Însă dansul contemporan a apărut mult mai târziu.  Înainte de anul 1986 când a început cu adevărat să fie promovat, dansul contemporan a existat într-o formă cunoscută sub numele de dans butoh.

Începând din anii ’90, în România au fost prezentate zeci de spectacole de teatru, mai ales în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, cu care Japonia are o legătură foarte strânsă. Cum s-a desfăşurat de-a lungul anilor această colaborare româno-japoneză în domeniul teatrului?

În primul rând este vorba despre eforturile directorului Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu, Constantin Chiriac care a venit de foarte multe ori în Japonia şi a promovat teatrul românesc. De asemenea, s-a întâlnit cu foarte multe personalităţi din lumea teatrului japonez pe care le-a convins să vină să-şi prezinte producţiile la Sibiu.

Este vorba despre dramaturgul Hideki Noda şi a sa piesă foarte cunoscută „Demonul Roşu”, despre piesele de kyōgen în interpretarea maestrului Mansai Nomura, despre Kanzaburo Nakamura cu trupa sa, iar anul trecut la Sibiu a fost prezentat un spectacol de noh al trupei Yamamoto Noh Theater.

Prin intermediul Comitetului EU Japan Fest a fost prezent la Sibiu un număr foarte mare de voluntari japonezi. Cred că acest tip de colaborare prin schimburi culturale la alt nivel decât acela de actori sau dramaturgi în cazul acestui festival, este singurul schimb cultural de acest fel pe care îl organizează Japonia în lume.

Limba şi literatura japoneză au devenit foarte populare în ultimii ani. Se studiază japoneza în şcoli generale, la liceu şi în universităţi. În ce fel este încurajată şi stimulată cunoaşterea culturii şi a civilizaţiei japoneze?

Venind în România am aflat că în fiecare an în România, 2000 de persoane învaţă limba japoneză, gândind acest lucru în perspectivă, în următorii 100 de ani, reiese că la un moment dat 1 din 10 români va fi studiat limba japoneză. Pentru cei care studiază limba japoneză în România, guvernul Japoniei oferă sprijin prin trimiterea de profesori nativi şi de materiale de studiu. Pentru cei care doresc să studieze în Japonia, limba japoneză sau orice alt domeniu există un program de burse pe care îl pot accesa şi prin care pot merge să studieze la Universităţi din Japonia. În medie, anual aproximativ 15 români merg în Japonia la studiu.

Ne dorim să promovăm şi mai mult astfel de colaborări. Iar în perspectiva Jocurilor Olimpice să dezvoltăm cât mai multe colaborări în domeniul sportiv.

Fie că vorbim despre politică, economie sau proiecte culturale există colaborări româno-japoneze în foarte multe domenii.  Cum vedeţi pe viitor dezvoltarea relațiilor culturale româno-japoneze?

Începutul acestor colaborări a fost în sprijinul pe care Japonia l-a acordat României imediat după Revoluţia din 1989. Odată cu dezvoltarea economiei româneşti au început să pătrundă tot mai multe companii japoneze pe piaţa din România. În acest moment în companiile japoneze prezente aici, sunt angajaţi 38.000 de români. Un lucru absolut îmbucurător este faptul că majoritatea acestor companii sunt localizate aici, în sensul că la conducere sunt în multe cazuri, români.

Am început din luna noiembrie a anului trecut un tip de eveniment cultural pe care dorim să-l promovăm şi pe viitor. Este vorba despre luna culturii japoneze, un eveniment în cadrul căruia prin intermediul filmelor, al desenelor animate şi al bucătăriei tradiţionale să facem cât mai cunoscută cultura japoneză.

Relaţiile româno-japoneze se vor dezvolta foarte mult de acum încolo, în primul rând pentru că Japonia şi România sunt două ţări care împărtăşesc aceleaşi valori fundamentale ale democraţiei. Dorim să dezvoltăm nu doar relaţiile economice, dar şi pe cele culturale, astfel că pregătim pentru luna aprilie două expoziţii, una de artă populară la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, şi o altă expoziţie de gravură contemporană. Plănuim şi organizarea unor evenimente cu accent pe arhitectura japoneză şi planificarea urbană.

Anul trecut Radio România a început o colaborare directă cu NHK Japonia,  prima la acest nivel din istoria serviciilor publice de media din România şi Japonia, înfiinţate în 1928, respectiv 1925. Cum vedeţi această promovare a schimburilor culturale dintre cele două posturi de radio?

Cred că va contribui şi mai mult la dezvoltarea rapidă a relaţiilor româno-japoneze. M-aş bucura să fie o colaborare frumoasă, cu atât mai mult cu cât postul naţional de radio şi televiziune din Japonia se implică foarte mult în crearea de producţii de televiziune sau de radio care prezintă aspecte ale culturii tradiţionale japoneze.

Cultura japoneză este din ce în ce mai cunoscută în ţara noastră. Putem să vorbim despre acelaşi lucru în ceea ce priveşte receptarea culturii române în Japonia?

Din păcate, nu cred că se poate spune acelaşi lucru, cultura românească nu este încă foarte cunoscută în Japonia. Cel mai probabil, lucrurile la care se gândesc japonezii atunci când vine vorba de România sunt Dracula şi faimoasa gimnastă Nadia Comăneci. Este foarte important, şi am simţit acest lucru atunci când am ajuns în România, ca mai multe companii, mai multe spectacole româneşti, mai ales în domeniul teatrului, să fie prezente în Japonia.

Traducerea interviului a fost asigurată de Florentina Toma de la Ambasada Japoniei.