Motto: „Nu am avut niciodată nimic de-a face cu toate întâmplările care treceau pe lângă mine şi care erau urâte, considerând că prin filmele mele voi răzbate, voi exista. Consideraţia aceea că filmele pentru copii sunt ceva periferic nu-mi crea indispoziţie, pentru că mă uitam la cei care aveau această grimasă şi îi consideram teribil de primitivi.” – Elisabeta Bostan

Luni, 1 martie, Elisabeta Bostan, regizoare, scenaristă de film şi profesor universitar, fost decan al Facultăţii de Film din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), împlineşte 90 de ani. Ea s-a remarcat mai ales pentru regia de filme pentru copii, cărora le-a dedicat cea mai mare parte a realizărilor sale cinematografice, folosind adesea ca sursă de inspiraţie operele unor autori consacraţi, precum Ion Creangă, Cezar Petrescu sau Petre Ispirescu.

Elisabeta Bostan rămâne în istoria cinematografiei româneşti prin secvenţele în care chipurile copiilor descoperă lumea, o lume plină de iubire, de speranţă şi de candoare.

Elisabeta Bostan s-a născut la 1 martie 1931, în localitatea Buhuşi, judeţul Bacău.

A fost pasionată încă din anii de liceu de punerea în scenă a pieselor de teatru clasice româneşti.

A absolvit Colegiul Naţional ”Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ, apoi fata înaltă, slabă şi foarte timidă, venea la Bucureşti, în anul 1950, animată de dorinţa de a face film. Dă admitere la Teatru, în comisie se află şi marele cineast Victor Iliu, iar ea este admisă la clasa de regie de film. Actriţa Marietta Sadova îi reamarcă frumuseţea şi o invită şi la clasa de actorie, pentru că a văzut în viitoarea regizoare un anume tip de actor de film, o îmbinare perfectă de forţă şi sensibilitate.

În 1954, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, secţia regie.

Din anul 1955 este asistent regie film şi regizor secund la Studioul de film de la Buftea.

În anul 1958, debutează cu două scurtmetraje, documentare etnografice, intitulate „Trei jocuri româneşti” şi „Cloşca cu puii de aur”.

Au urmat „Hora”, pentru care a semnat scenariul şi regia – în 1959 şi „Nuntă în Ţara Oaşului”, scenariu şi regie – în 1960, în colaborare cu Mihai Bucur,

În anul 1962, regizează primul său film de lungmetraj, drama „Puştiul”.

În 1963, regizează scurt-metrajul ”Năică”, cu care inaugurează o serie din care vor mai face parte ”Năică şi barza” – în 1966, ”Năică pleacă la Bucureşti” – în 1967 şi ”Năică şi veveriţa” – 1967.

Vor urma alte filme pentru copii, pentru care Elisabeta Bostan va semna scenariul şi regia: „Pupăza din tei” şi „Amintiri din copilărie” – ambele în 1965, „Tinereţe fără bătrâneţe” – 1969, „Veronica” – 1972 şi „Veronica se întoarce” – în 1973.

Semnătura sa regizorală se află şi pe producţiile „Mama” – 1976, „Saltimbancii” – 1981, „Promisiuni” – 1985, „Unde eşti, copilărie?” – 1987, „Zâmbet de soare” şi „Desene pe asfalt” – 1988, „Campioana” – 1989, „Telefonul” – 1991, „Iza-Bella” – în 2007.

De asemenea, ea a semnat regia serialului de televiziune „Fram”.

Pe parcursul a peste 50 de ani pe platourile de filmare, Elisabeta Bostan a realizat 12 lungmetraje, 11 scurtmetraje, un serial TV și 11 filme documentare.

Din anul 1990, Elisabeta Bostan este profesor universitar și șeful catedrei de film la UNATC, din anul 1995 este decan al UNATC, iar în anul 1996, a fondat festivalul de film studenţesc CineMAiubit, devenit ulterior Festivalul Internaţional de Film Studenţesc „CineMAiubit”.

A fost membru fondator şi membru în Comitetul Director al Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) şi, între anii 1993-1995, secretarul secţiei regizorilor de film din UCIN.

A fost, de asemenea, preşedintele Centrului Naţional Român de film pentru copii şi tineret şi membru în Comitetul Internaţional a CIFEJ (Centre International des Films pour les Enfants et la Jeunesse).

A fost preşedinte de juriu al unor prestigioase festivaluri de film internaţionale, precum cele de la Teheran, Milano, Moscova sau München.

Pentru cariera sa artistică remarcabilă, a fost recompensată cu numeroase premii şi distincţii, printre acestea aflându-se Marele Premiu la Festivalul de film de la Teheran – în 1964, premiul Festivalului internaţional al filmului de la Gijon – 1964, premiu la Festivalul de film de la Mamaia – în 1964, ultimele două pentru filmul ”Năică”, Premiul special al juriului la Gijon, pentru ”Amintiri din copilărie” – 1965, premiu la Gijon, pentru ”Năică şi veveriţa” – 1968, Premiul special al juriului, Moscova – 1969, Premiul special al juriului, la festivalurile de la Teheran şi La Plata, pentru „Tinereţe fără bătrâneţe” – în 1969, Medalia de bronz pentru cel mai bun musical la Festivalul internaţional al filmului de la Moscova, pentru „Veronica” – 1973.

De asemenea, Elisabeta Bostan a primit Premiul special al juriului la Festivalul internaţional al filmului de la Moscova, pentru „Mama” – în 1977, Cupa de argint la Festivalul filmului pentru copii de la Giffoni Valle Pianna, tot pentru „Mama” – 1977, premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN), pentru ”Saltimbancii” – 1981, Premiul de regie la Festivalul de la Costinești, pentru „Promisiuni” – în 1985, premii la Festivalul filmului pentru copii de la Giffoni Valle Pianna – în 1991, şi Cairo – 1992, pentru ”Campioana”.

La 1 decembrie 2000, Elisabeta Bostan era decorată cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.

În anul 2009, Elisabeta Bostan a primit un Premiu Gopo pentru întreaga activitate, la 17 decembrie 2009, a primit premiul Academiei Române ”Aristizza Romanescu” pentru întreaga carieră, în ianuarie 2011 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea UNATC, iar în decembrie 2012 a fost premiată de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF).

În aprilie 2012, în cadrul Galei celei de-a noua ediţii a Festivalului Internaţional de Film Bucureşti (B-EST IFF), i-a fost decernat un Premiu de Excelenţă, apoi s-a aflat printre personalităţile culturale care au fost omagiate şi premiate la 15 ianuarie 2018, la Ateneul Român, de Ziua Culturii Naţionale, în cadrul unui eveniment organizat la iniţiativa Ministerului Culturii.

La 17 noiembrie 2019, DACIN SARA a omagiat-o pe Elisabeta Bostan, căreia i-a fost oferită Placheta omagială DACIN SARA „HONORIS AC PRETII” pentru talentul şi măiestria regizorală de care a dat dovadă în cei peste 60 de ani petrecuţi în slujba filmului românesc.

În iunie 2015, Elisabeta Bostan a participat la Festivalul Internaţional de Film Etnografic (FIFE) Zlatna, din judeţul Alba, unde trei dintre filmele sale – „Amintiri din copilărie”, „Saltimbancii” şi „Mama” – au fost difuzate gratuit pentru copiii prezenţi la eveniment.

La 14 octombrie 2016, în cadrul celei de-a 36-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Documentar, Diaporamă şi Fotografie ”Toamnă la Voroneţ”, era lansată o carte biografică despre Elisabeta Bostan. Volumul “Elisabeta Bostan – imaginarium sau filmul în împărăția candorii”, scris de Titus Vîjeu și apărut la editura “Noi Media Print”, a fost lansat la Casa de Cultură din Gura Humorului, în prezența regizoarei.

A fost căsătorită, prima dată, din anii ’60, cu regizorul Ion Bostan, de la care îşi păstrează numele, apoi s-a recăsătorit cu doctorul Sandu Stoichiţă.

După filmările la „Campioana”, în iulie 1990, o va adopta pe interpreta rolului principal, Izabela Moldovan, Izabela Bostan Kevorkian, astăzi, cadru didactic universitar la UNATC și regizoare.

RADOR: Razvan Moceanu