SIMEFEST 2022: Proiecție specială a filmului „Campioana” diseară la Cinema ARTA, în prezența protagonistei principale, Izabela Bostan

În această seară, Festivalul Internațional de Film și Televiziune SIMFEST aduce pe marele ecran al Cinematografului ARTA filmul „Campioana”. Proiecția se va desfășura în prezența Izabelei Bostan, care joacă rolul principal în filmul regizat de doamna Elisabeta Bostan. Proiecția va avea loc de la ora 21:00 iar intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

„Campioana” este unul dintre cele mai importante filme din cinematografia autohtonă. Producția româno-canadiană, din 1991, regizată de Elisabeta Bostan, spune povestea Corinei, o fată în vârstă de 10 ani care visează să fie admisă la școala de gimnastică de la Deva. Mai întâi respinsă, Corina reușește, prin antrenament și sacrificii, să treacă testul de admitere, la fel ca prietena sa cea mai bună, Maria. Drumul spre succes al gimnastei este presărat cu încercări în lupta sa de a ajunge cea mai bună din lume.

Rolurile principale au fost interpretate de actorii Izabela Bostan, Mircea Diaconu, Carmen Galin și George Mihăiță.

Izabela Bostan este în prezent regizor, coregraf, lector universitar doctor pentru specializarea actorie de la UNATC. Acesta susține astăzi și un workshop de „Conștientizare corporală prin mișcare scenică”, între 11:00 și 13:00.

Am stat de vorbă cu Izabela Bostan, într-un interviu exclusiv, despre proiecția specială din această seară, despre filmul „Campioana”, cât și despre întâlnirea ei cu doamna Elisabeta Bostan și experiența sa din copilărie din sala de gimnastică.

Ai spus în trecut că gimnastica este un sport pe care nu ți-ai dorit să-l practici, iar antrenamentele prin care treceai zilnic erau foarte dificile și stresante. Care e una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le ai, totuși, din acea perioadă?

După ce descoperi că poți, după multă muncă și sacrificii, descoperi că ai forța și voința de a duce un lucru până la capăt și din ce în ce mai bine. Ce ne-a învățat pe noi gimnastica e să ne autocorectăm, să fim autocritici până la virgulă și să știm unde ne aflăm. Lucrul ăsta ne dă posibilitatea, în viață, să fim foarte critici dar să și învățăm din acest lucru. Au fost evenimente foarte frumoase. De exemplu, am mers la Cluj și am luat premiu pentru paralel. Mie mi-a plăcut paralelul. Am excelat la paralele. La 11-12 făceam exercițiu din 10 ca și lotul național olimpic, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Și îmi bucura sufetul că reușeam mai repede ceva ce îmi plăcea.

A fost acest film forma de a pune punct unui capitol nedorit din viața ta și de a-ți construi o nouă viață?

Da. Chiar am pus punct acelei perioade. E adevărat, nu am vrut să fac gimnastică. A trebuit. Și am făcut performanță, însă șansa vieții mele a venit prin miracolul de a o cunoaște pe Elisabeta Bostan. Am început să lucrăm împreună și să ne înțelegem din ce în ce mai bine. Elisabeta Bostan pe platou nu este un om foarte liniștit. Ea impune mult respect, muncă și performanță. Noi ne-am înțeles bine cu toată echipa pentru că eram obișnuiți cu stilul de a face ce ni se cere.

Ce impact avea filmul atunci când a apărut? Pentru că putem observa că el este relevant și în ziua de azi.

Când am fost invitați în 1991 la festivaluri am primit multe premii. În Italia, în Franța, peste tot unde am mers, dar mai ales în Canada, unde am avut premiera, ne opreau oamenii pe stradă, făceam poze, vorbeam cu ei. Se regăseau în poveste, erau impulsionați să lucreze și să devină mai buni. Chiar dacă nu făceau gimnastică. Stilul de lucru al mamei mele, care este mereu înspre bine, a dat un suflu nou. Până atunci nu se făcuse un film despre gimnastică. Impactul a fost și este mare peste tot în lume. Filmul s-a vândut într-o zi în toată Asia. El, într-adevăr, este mult mai difuzat în străinătate decât în România. A și fost tradus în multe limbi străine, cu subtitrări și chiar cu dublaje.

Se poate performanță fără chin și sacrificii?

După părerea mea nu. Dar este părerea mea. Există, evident, și excepții, când vorbim de har de la Dumnezeu. Însă și cu acel har, dacă nu pui muncă, e posibil să nu reușești.