Lecturi de Crăciun cu Petre Crăciun 
20 December 2021
Din acest an, UNATC oferă gratuit biciclete studenților săi
7 January 2022

Cărţi vechi, înţelesuri noi (III) – “La bulivar, birjar! La bulivar!”. Momente de I.L.Caragiale

Îndemnul cucoanelor, sosite la Bucureşti cu puişorul Goe, un copil răsfăţat şi obraznic, rămâne (şi azi) emblema parveniţilor, a celor dornici să ajungă în centrul atenţiei de pe bulevardele importante ale Capitalei. Schiţa „Domnul Goe”, apărută în volumul „Momente” (1901), reflectă o societate care nu s-a schimbat prea mult. Goe impune şi dispune. Este beizadeaua îmbogăţiţlor dubioşi din ultimele trei decenii: vulgară, semi-analfabetă, nepăsătoare la emoţiile şi sfaturile celor din jur, plină de o autosuficienţă întreţinută de propria familie formată din lichele profitoare. Alături de personaje ca Ionel, Niţă Ghiţescu, Ghiţă Niţescu şi Marius Chicoş Rostogan, domnul Goe face parte din clasa impostorilor care sufocă societatea fără a o omorî. Are nevoie de această societate pentru a-şi etala ambalajul chicios în absenţa căruia existenţa lui nu are sens.

Studiate în şcoală, schiţele lui Caragiale (cu personajele amintite) nu sînt predate prin raportare la lumea elevilor. De aceea, opera lui Nenea Iancu îi pare plictisitoare unui copil sau adolescent de-acum. Descris de istoricii şi criticii literari ca un cinic dar laş, pasional dar măcinat de fobii, ambiţios însă dornic de parvenire, uşor snob dar atent la detalii, creatorul Scrisorii pierdute” şi al nemuritorului personaj Mitică s-a identificat în scris pe sine şi i-a încondeiat pe tovarăşii din lumea berăriilor pe care le frecventa cu asiduitate. Nu doar că a nimerit-o cu personajele pe care le-a ironizat, ci a stabillit mai multe tipologii umane, specifice comunităţilor alcătuite din mahalagiii prea puţin urbanizaţi.

Analizate şi interpretate în fel şi chip, personajele din volumul „Momente” sînt reprezentative pentru multe naţiuni, nu doar pentru a noastră. Superficialitatea adulţilor şi-a copiilor, surprinsă de autor, este cu atât mai mare cu cât tehnologia a pus stăpânire pe toţi domnişorii Goe.

Secvenţele de viaţă consemnate de scormonitorul scriitor ploieştean sînt actuale şi azi dacă ne uităm la modul în care sînt rezolvate petiţiile, concursurile de angajare, finanţarea învăţământului, admiterea sau examenele şcolare şi profesionale.

Sute de mii de Goe, ajunşi în Bucureşti, se urcă zilnic în caleştile lor motorizate, fericiţi să străbată toate bulevardele pentru a fi admiraţi în maşinile lor inutile.

La 170 de ani de la naşterea lui I.L.Caragiale (31 ianuarie 1852), impostorul şi profitorul domn Goe e omniprezent, uşor deranjat că s-a multiplicat necontrolat. În cinstea lui şi în memoria autorului am stat de vorbă cu prietenul şi colaboratorul Mihai Lungeanu, apreciat regizor de teatru şi scândură, conferenţiar universitar, un bun cunoscător al lumii pe care marele dramaturg, ziarist şi nuvelist ne-a structurat-o cu umor şi realism.

Audiţie plăcută!

Mirela Nicolae

Fragment din schiţa Urgent:

Şcoala de fete No.1 din Urbea Z… No13 – 8 ianuarie

D-sale d-lui Ministru al Instr. Publice etc.

urgentă

Domnule Ministru,

În repeţite rânduri am cerut la Onor Primărie locală să ne libereze combustibilul de care are şcoala noastr necesitate din cauza gerului asupra prin care trecem în acest anotimp fără niciun rezultat, aşa încât tremurăm de viaţa noastră şi a elevelor cari nici nu mai vin la şcoală încă dinaintea vacanţelor fiindcă părinţii au aflat şi temându-se nu le mai permit până ce nu vom putea da foc.

Inuşi d.revizor şcolar Lazăr-Ionescu Lion a vizitat şcoala, constatând lipsa noastră de căldură şi a înaintat o adresă încă din anul trecut 15 Decembrie cu No. 4599 către d. Primar local, dar şi aceasta a rămas tot literă moartă, căci şcoala se află în aceeaşi mizerie încât nu se mai poate zice că aceasta este o umanitate, lăsând astfel să sufere elevele.

Aşa dar ne adresăm cu cel mai profund respect d-voastre spre a lua urgent orice măsuri veţi crede de cuviinţă pentru a face sî ânceteze barbaria prezentă.

Binevoiţi, D-le Ministru,etc. Direcotare Aglae Poppesco

Referinţe critice:

Tot parodiind pe Lache, pe Mache şi Piscupescu (exista realmente după Păcală, un Sache Piscupescu de la Sinaia, prin 1860, şi, întâmplare, un Sache Piscupescu semna în 1879 ca martor actul de moarte ale Luţei Alecsandrescu, soţia poetului – Grigore Alecsandrescu, n.r.-) şi pe Rostogan, umoristul şi-a făcut un stil propriu, impenetrabil. Se va vedea că în schiţele lui, el pune personagiile tragice să vorbească în stil caricatural. Din „unde dracul s-a băgatără” şi „fiindcă ne-am întâlnitără” el şi-a compus o mască sub care se ascunde.(…) I.L. Caragiale este, după delavrancea, scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelenţă. George Călinescu, critic literar

Importante pentru creaţia literară au fost îndeosebi editarea şi redactarea, de unul singur, a revistei Claponul (1877), a bisăptămânalului Moftul român, scos împreună cu Anton Bacalbaşa, în trei serii (1893,1901 şi 1902), şi rubrica fixă Notiţe critice (1899-1901), la cotidianul independent Universul, la care scritorul îşi reia colaborarea în 1909. În acest ziar sunt publicate majoritatea textelor din componenţa principalelor volume de proză caragialiană, Momente (1901) şi Schiţe nouă (1910).- Liviu Papadima, critic literar

Despre invitat:

MIHAI LUNGEANU este un cunoscut regizor român de teatru, scenograf, scenarist, publicist, profesor universitar, critic de teatru, realizator de emisiuni radiofonice. Este şi formator, inițiator de proiecte şi programe culturale și artistice, naţionale şi internaţionale. A montat spectacole de muzică şi poezie, spectacole de teatru-lectură, realizează emisiunea radiofonică Thaliafest, dedicată spectacolelor lectură din cadrul festivalurilor de teatru de la Sibiu, Timişoara, Buzău, Teatrul de comedie,Teatrul Nottara, Clubul Dramaturgilor Bucureşti. Are numeroase participări în jurii naţionale şi internaţionale, participări la Festivalurile de teatru radiofonic de la Bled (Slovenia), Anvers (Belgia), Hvar (Croaţia), Prix Europa (Berlin) şi Prix Italia (Veneţia). În decursul carierei de aproape cinci decenii, a acordat interviuri pentru radio şi TV, a prezentat colocvii. A scris articole de specialitate, prefeţe şi postfeţe. În portofoliu se numără şi 5 premii UNITER acordate pentru cel mai bun spectacol radiofonic.

A obţinut titlul de Doctor în arte (magna cum laude) la UNATC Bucureşti cu lucrarea „Personajul virtual…”, publicată în două ediţii. A fost director de teatre (Brăila, Slatina), a înființat compania privată „Teatrul Portabil”, a inițiat şi susţinut proiecte dedicate copiilor (Lecția micului meloman la Radio România Muzical, Jocuri și jucării muzicale, la Radio Reșița, audiții radiofonice săptămânale la librăria Semn de carte din Reșița, la şcoli şi grădiniţe din Blaj şi din Suceava, Ora de educaţie teatrală la Radio România Cultural, programul de audiţii „Ne-auzim la Majestic!” conceput de Teatrul Naţional Radiofonic). Este conferenşiar la Universitatea de Artă Teatrală din Tg. Mureş şi îndrumător în spectacole teatrale independente. A condus trupe de artiști amatori la Slatina, Focșani şi Piteşti, a organizat festivaluri teatrale la Slatina, Vatra Dornei, Focșani, Pitești, Buzău; a susţinut colocvii, workshop-uri, a conceput şi realizat evenimente stradale la Slatina, Focşani, ArCub şi Teatrul Nottara din Bucureşti. Mihai Lungeanu este cunoscut şi pentru scenariile şi adaptările sale radiofonice, dar şi pentru regia mai multor spectacole cu public din proiectul Arta poetică produs de Radio România Cultural între 1996-2004.

Bibliografie:

Caragiale, Momente, ediţie anastatică, Editura Librăriei Socec&co, 1901, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1992

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ed a II-a, ed. Minerva, 1985

Comediile lui Caragiale, o ediţie îngrijită de Liviu Papadima, ed- Humanitas, 1996